Distribuie acest articol!
De mai bine de trei decenii, de când România a început să reînvețe alfabetul democrației, statele deja mature în această privință din Occident au căutat – fie că le-am cerut, fie că nu – să ne arate cum să procedăm ca să devenim și noi o democrație autentică. Mai cu vorba bună, mai dându-le cu biciușca MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare) peste degețele, UE a fost mereu cu ochii pe români, pe bulgari și pe alte națiuni din Est care cunoscuseră „binefacerile” comunismului. Și astfel, ori de câte ori vreun partid aflat la putere în România sărea pârleazul cu cine știe ce măsură considerată „nedemocratică”, venea UE, venea ambasadorul SUA și îl trăgeau de urechiușe. Așa l-au tras pe Năstase, așa l-au tras pe Grindeanu, ba și pe Veorica, nu mai zic de domnul Dragnea, pe care l-au tras de urechi prin tot Bucureștiul, până au ajuns cu el taman la Jilava.
Dar nu știu cum se face că pe Cîțu nu-l mai trage nimeni de urechi, deși este și el la fel de penal ca Dragnea. Ba încă situația e și mai gravă, fiindcă Dragnea nu conducea direct guvernul, ci prin interpuși, și nici nu făcuse pușcărie efectivă, prin decizie definitivă a instanței, cum a făcut Cîțu, ci luase, pe vremea aceea, doar o pedeapsă cu suspendare. Totuși, a fost de ajuns să se dea Ordonanța 13, într-o noapte înghețată de la sfârșitul lui ianuarie 2017, pentru ca toată Uniunea Europeană să ia foc. Și pe bună dreptate, pentru că ordonanța asta votată „noaptea, ca hoții”, îi lăsa practic pe politicienii corupți de la toate partidele să fure, să plece cu banii țării, dar să fie iertați de lege. Iar acum vine Cîțu, dar nu în miez de noapte, ci ziua în amiaza mare și, cu un tupeu fantastic, pune pe masă o ordonanță de urgență privind un program numit „Anghel Saligny”, total netransparent și absolut dubios. Ca și Ordonanța 13, ordonanța lui Cîțu nu se afla pe ordinea de zi a ședinței de guvern și normal că i-a luat prin surprindere pe micii agarici din USRPLUS, care nu știau, săracii, cu ce bandiți s-au înhăitat la guvernare, deși mămicile lor le-au zis, când au plecat de acasă, să nu stea de vorbă cu niciun nene străin. Ce a urmat, știm cu toții: pluseriștii și-au luat trotinetele, cana cu cafea personalizată și ursuleții de pluș și s-au cărat din guvern, iar noul Bode, acest Pristanda în civil, a emis rapid, pe repede înainte, toate avizele necesare ordonanței, dându-i în prealabil afară și pe funcționarii de bună credință care se opuneau. Și, pentru că primarilor din teritoriu le e fomică, premierul consumator Cîțu a avizat rapid programul de șpăgi, pardon, de investiții, „Anghel Saligny”, zis și PNDL 3. Program prin care către micii edili nehaliți din teritoriu, indiferent că sunt de la PNL, PSD sau UDMR, se va revărsa în următorii ani o ploaie de euroi, 50 de miliarde la număr. Și să vezi de-acum, neamule, licitații trucate și contracte atribuite pe ochi frumoși, să vezi școli zugrăvite cu un milion de euro, de zici că le-a pictat Michelangelo, să vezi chiuvete cumpărate cu suta de mii de coco bucata, de juri că-s chiuvete Ming!
Cum de rămân Uniunea Europeană și America mute în fața unui asemenea jaf? Cum de nu mai iese la rampă ambasadorul SUA, care altădată ar fi mers direct peste premier, să-i ceară socoteală? Cum de tace mâlc tot Occidentul, deși vede clar că Florin Cîțu e de o sută de ori mai tupeist, mai arogant și mai mafiot decât Dragnea? Prin comparație cu „Anghel Saligny”, fondurile distribuite de Dragnea par bani de semințe și cu toate astea niciun politician de la Bruxelles sau de la Washington nu se mai indignează, cum ar fi făcut-o acum câțiva ani. De ce? Oare pentru că domnul premier penal Cîțu, școlit în State pe bani misterioși, este considerat animăluțul de companie al lui Iohannis, președintele atât de agreat de puterile occidentale? Oare pentru că domnul premier penal Cîțu guvernează, practic, de când a fost instalat la Palatul Victoria, nu pentru români, ci pentru marile corporații din Vest, cum guvernau, odinioară, fanarioții în folosul baștanilor de la Stambul?
Când Dragnea a încercat să facă din România o Belină mai mare, Occidentul s-a umplut de indignare. Acum, când Cîțu face din România o colonie a străinătății și a corporațiilor, colonie peste care s-a instalat el satrap, Occidentul nu zice nici pâs. Păi unde mai găsește el un premier atât de slugarnic și un președinte atât de plimbăreț prin concedii și de nepăsător la nevoile țării? Și bag seamă că până și pesediștilor lui Ciolacu a început să le placă relația asta de stăpân-slugă, statornicită între Occident și România lui Cîțu, de vreme ce în public declară că vor să-l dea jos pe „premierul penal”, dar în culise îl sprijină cât de mult pot, băgând bețe în roate moțiunii menite să-l doboare. Acum, nu știu alții cum sunt, dar eu nu credeam că, după ce am văzut comedia lui Goldoni, „Slugă la doi stăpâni”, să ajung să văd – și mai ales să simt pe pielea mea – tragicomedia „Stăpânul cu două slugi: PNL și PSD”.
Distribuie acest articol!
