Când președintele Iohannis a binecuvântat coaliția dintre PSD și PNL a promis stabilitate și reforme. A omis să spună că stabilitatea e doar pentru pilele și amantele plasate la stat. Acum vine decontul pentru doi ani de crescut statul (curat liberal) și mimat reforme.
Doar că Iohannis, Ciolacu și Ciucă vor să pună toată povara austerității exclusiv pe mediul privat și să protejeze armatele de partid și bugetarii de orice impact. E drumul cel mai rapid către recesiune.
Dezmățul bugetar e în toi, risipa banilor publici e la ordinea zilei, după cum arată o analiză Economedia. Transgaz are șef plătit cu 2 milioane de lei. Numărul bugetarilor crește constant. Lunar apare o nouă instituție, cum e cazul viitoarei agenții care va controla toate firmele de stat. Subvențiile de la stat pentru zeci de programe economice cresc rapid pe măsură ce ne apropiem de alegeri. Zero reformă a administrației, zero studii de impact despre subvențiile care ajung la clienții de partid și familiile politicienilor.
Cifrele arată că suntem, iar, pe marginea prăpastiei bugetare. În locul unui deficit asumat de 4,4% din PIB ne îndreptăm spre 6%. Inacceptabil pentru cei care împrumută statul, inacceptabil pentru Comisia Europeană cu regulile ei stricte și sănătoase. Dar, mai presus de orice, ar trebui să fie inacceptabil pentru români, care văd cum statul cheltuie pe datorie, mult peste ce încasează din taxe, fără a da înapoi populației serviciile cuvenite: sănătate, educație, infrastructură.
Chiar și în ceasul al 12-lea, cu securea tăierii fondurilor europene deasupra capului, PSD și PNL pregătesc un plan fiscal care pune toată austeritatea în sarcina cetățenilor și a mediului privat. Nici un sacrificiu, cât de mic, pentru statul pe care-l păstoresc.
E inadmisibil ca din pachetul de circa 30 de miliarde de lei să lipsească o minimă reformă a sistemului bugetar. Soluțiile pe care le propun acum PSD și PNL drept reduceri de cheltuieli sunt o minciună. Să tai 200.000 de posturi vacante e o glumă. Sunt bani bugetați, dar care oricum nu s-ar fi cheltuit și se întorceau la buget la finalul anului. Sigur că vor dispărea natural și câteva zeci/sute de posturi de șefi de rang inferior, poate și mașinile și telefoanele aferente, dar la scara bugetului României e insignifiant. Propunerile făcute de liberali sunt și mai ridicole: să se taie pe ici pe colo din cheltuielile cu mobila și încălzirea de prin ministere. Dacă se poate, nu obligatoriu.
Cam acesta e pachetul de reduceri de cheltuieli. Impactul bugetar, oricât l-ar coafa PSD și PNL, va tinde spre zero. Nesemnificativ. Și atunci de unde fac rost de 30 de miliarde de lei până la finalul anului?
De la cetățeni și de la mediul privat. Discută despre impozite noi absurde, precum o taxă de 1% pe proprietățile rezidențiale care depășesc o valoare de 500.000 de euro. Ar fi o taxă complet arbitrară, care nu se regăsește în nici o contraprestație a guvernului. Ce ne dă statul înapoi de taxa asta? Care e logica ei, în afară de semnalul politic că performanța economică e pedepsită exemplar? De ce 1% și nu 10%? De ce 500.000 de euro și nu 100.000 de euro? Cum ar putea accepta un partid liberal autentic o asemenea taxă abuzivă?
Eliminarea facilităților pentru IT-iști, constructori și agricultori fac și ele parte din pachet. Există vreun studiu de impact? Știe cineva cum va reacționa piața construcțiilor, într-un moment în care să găsești o echipă liberă e echivalent cu căutatul apei pe Marte? Ce va face guvernul dacă zecile de șantiere de infrastructură locală sau națională, finanțate din fonduri UE, vor opri lucrul? Mai cu seamă că sectorul construcțiilor susține acum creșterea economică, împreună cu investițiile.
Sigur că facilitățile fiscale sunt, în esență, distorsiuni ale pieței muncii. Dar orice politică fiscală trebuie adoptată după ce ai la bază un studiu de impact, o prognoză privind efectele pe termen scurt și mediu. Or, aceste documente esențiale pentru o guvernare responsabilă nu există. Există doar soluții panicate, pe genunchi, în disperarea de a mai aduce niște bani prezumtivi la buget.
Practic, dacă propunerile PSD-PNL trec prin guvern, sute de mii de angajați din IT, construcții și agricultură se vor trezi cu salariile micșorate cu 10%. Sau, dimpotrivă, angajatorii vor fi obligați să suporte pierderile. Și asta în condițiile în care tot statul are datorii de 800 de milioane de euro doar la firmele din construcții, după cum a anunțat primarul Buzăului, Constantin Toma.
O altă lovitură pentru mediul privat va veni odată cu creșterea cotelor de TVA. Dispare cota de 5% pentru manuale, publicații, servicii hoteliere, case cu suprafețe mai mici de 120 mp și crește la 9%. Pentru alte produse și servicii, cota crește de la 9% la 19%. Toate acestea sunt lovituri pentru afacerile din domeniile respective, care fie vor transfera creșterile la clienții finali, fie își vor micșora marjele de profit și se vor fragiliza.
Inflația va fi o altă consecință a acestor măsuri anti-piață. Iar un nou puseu inflaționist va atrage reacția BNR, care va scumpi suplimentar creditarea, ceea ce înseamnă o nouă frână pentru dezvoltarea economiei.
De ce ajunge atunci mediul privat să plătească toată factura? Deoarece coaliția PSD-PNL se teme de reformele structurale, de schimbările profunde și corecte care să facă statul mai suplu și mai eficient. Chiar și Banca Mondială, artizanul propunerilor de eliminare a scutirilor și excepțiilor, spune că „orice creștere de impozite trebuie însoțită de reforme structurale”.
