PSD retrăiește coșmarul PDL-ului din urmă cu un deceniu. O prăbușire lentă, dar sigură, provocată nu de adversari puternici, ci de propria lăcomie, aroganță și capturare de către un clan politic. Diferența e că, dacă PDL a fost măcar înfrânt de un val popular, PSD e dărâmat de propria prostie și autosuficiență.
Ciolacu a fugit de pe corabie după eșecuri în lanț: europarlamentare pierdute, prezidențiale pierdute, parlamentare pierdute. Și, cel mai grav, un eșec dublu în alegerile prezidențiale: n-a intrat în turul doi nici înainte, nici după ce alegerile au fost anulate și reluate. Umilință totală. Dar ce face partidul? Îl pune pe Grindeanu, un alt produs al aceluiași clan. Nimic nu se schimbă, pentru că între ei nu există alternativă, doar rotația găștii.
Acești oameni nu mai pot conduce un partid, darămite o țară. Au transformat PSD într-o structură închisă, controlată de un grup restrâns care nu dă socoteală nimănui. Nici membrilor, nici alegătorilor. Totul pentru funcții, bani publici și imunitate.
Dacă PSD vrea să supraviețuiască, trebuie să scape urgent de clan. Să se decupleze de la combinații, contracte, baroni locali și să-și caute lideri reali, credibili. Dar nu o va face. Pentru că cei care au confiscat partidul nu vor pleca de bunăvoie. Vor merge până la capăt, chiar dacă asta înseamnă moartea politică a partidului.
Românii i-au sancționat deja. Nu mai funcționează manipularea, pachețelele electorale și promisiunile goale. PSD nu mai este un partid popular, ci o structură în derivă, care speră că un nou Grindeanu va păcăli poporul. Dar poporul s-a deșteptat.
Așa a murit și PDL. S-a lipit de privilegii, a ignorat semnalele și a pierit. PSD este pe aceeași cale. Și dacă nu scapă urgent de gașca de la vârf, va deveni doar o amintire rușinoasă în istoria recentă.
