Afacere de milioane: Poșta Română își cumpără singură timbrele

O schemă absurdă din banii publici: statul produce, statul cumpără, statul plătește

Statul cu două mâini: una produce, cealaltă încasează

Într-o economie în care eficiența bugetară ar trebui să fie prioritate națională, Poșta Română ne oferă un exemplu rar de autoconsum administrativ cu iz de absurd. Regia produce timbre prin Romfilatelia – o altă entitate aflată în subordinea statului – iar apoi le cumpără… tot ea. Sumele implicate? Zeci de milioane de lei anual. Iar mecanismul pare conceput nu pentru utilitate, ci pentru a menține în viață o filieră care generează bani pentru sine, nu pentru cetățeni.

Romfilatelia: compania care tipărește nostalgie pe bani grei

Romfilatelia a fost creată în 2004 cu misiunea declarată de a promova cultura și patrimoniul național prin emisiuni filatelice. În realitate, funcționează mai degrabă ca o fabrică de timbre scumpe, greu de justificat economic, care sunt cumpărate în principal de Poșta Română. Deși filatelia nu mai reprezintă un sector activ economic – vânzările către colecționari fiind minime – Romfilatelia continuă să tipărească anual zeci de serii, majoritatea cu caracter comemorativ sau decorativ.

Poșta cumpără, dar nu prea folosește

Potrivit surselor interne, majoritatea acestor timbre nu ajung niciodată să fie utilizate efectiv pe corespondență. Volumele de scrisori expediate au scăzut dramatic în ultimii 10 ani, pe fondul digitalizării, dar achizițiile de timbre nu reflectă această realitate. Din contră, Poșta Română continuă să achiziționeze timbre în volume mari, justificând cheltuiala prin obligații contractuale.

Un circuit închis care ascunde risipă

Ceea ce pare a fi un simplu schimb comercial între două instituții devine, în fapt, o schemă de mutare a banilor publici dintr-un buzunar al statului în altul, fără niciun beneficiu real pentru contribuabili. Mai grav este că această practică este opacă, ascunsă sub pretexte administrative, fără o evaluare clară a eficienței sau a impactului.

Control politic și lipsă de responsabilitate

Atât Romfilatelia, cât și Poșta Română sunt sub control politic. Numirile în funcții de conducere se fac pe criterii politice, iar transparența este minimă. Audituri independente lipsesc, iar raportările către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în subordinea căruia se află Poșta, sunt superficiale.

Cât ne costă „pasiunea” statului pentru timbre?

Conform unor rapoarte financiare, Poșta Română a cheltuit în ultimii cinci ani peste 60 de milioane de lei pe achiziții de timbre. În aceeași perioadă, veniturile din vânzarea timbrelor către persoane fizice sau colecționari sunt de ordinul milioanelor – cu mult sub costurile de achiziție. Diferența o plătește contribuabilul.

un sistem de tip „statul își vinde singur și cumpără de la sine”

Cazul Romfilatelia – Poșta Română este un simbol al modului în care statul român poate deveni propriul client și propriul păgubit. Este o ilustrație clară a birocrației auto-justificative, în care scopul nu mai este serviciul public, ci autoconservarea unor structuri opace și neperformante.