”Șesurile românești sunt pline de nostalgia plaiului, și de vreme ce omul de la șes nu poate avea în preajmă acest plai, sufletul își creează pe altă cale atmosfera acestuia: cântecul îi ține loc de plai…În acest aliaj cu sentimentul destinului, spațiul mioritic a pătruns ca o aromă toată înțelepciunea de viață a poporului….Sufletul acesta se lasă în grija tutelară a unui destin cu infinite dealuri și văi, a unui destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, culminează pe plai și sfârșește pe plai”, spunea Lucian Blaga în lucrarea sa Trilogia culturii.
Și dacă vorbim despre plaiul românesc, despre cântec și destin, iar cuvintele lui Lucian Blaga pare că sunt croite pentru a descrie ceea ce ne reprezintă, trebuie să îi aducem un omagiu lui Ciprian Porumbescu, violonist, compozitor, teolog şi un mare patriot român, de la a cărui naștere s-au împlinit pe 14 octombrie 2022, 169 de ani.
Ciprian Porumbescu (Ciprian Golembiovski), s-a născut pe 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, în Bucovina, într-o familie modestă, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski şi al Emiliei Clodniţchi, de origine poloneză. Micul Ciprian nu a beneficiat de o educație muzicală continuă şi completă, dar a primit primele lecții de vioară la școala din Ilişeşti, în satul din apropiere, urmând apoi gimnaziul la Suceava, unde a început să studieze pianul şi orga. Mai târziu, în perioada 1873 – 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, devenind membru al societății studenţești „Arboroasa” – numele vechi al Bucovinei, compunându-i imnul și conducând corul din cadrul acestei societăţi culturale.
Un mare patriot, s-a implicat cu convingere în mişcarea patriotică de „redeşteptare a solidarităţii naţionale”, ţinând discursuri înflăcărate despre românism, unire și neatârnare. Mai târziu, urmându-și pasiunea, a devenit bursier al Konservatorium für Musik din Viena, unde a dirijat corul Societății Studențești ”România Jună”. Tot aici, în 1880, a realizat o colecţie de douăzeci de piese corale şi cântece, „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, colecție care reunește creaţii precum „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” sau „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”.
În perioada 1881 – 1883 a lucrat ca profesor la Gimnaziul Românesc din Brașov, fiind și dirijor al corului de la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.
Ciprian Porumbescu ocupă prin compozițiile sale memorabile un loc de seamă în istoria muzicii, creații din care răzbate un puternic spirit românesc, în care a transpus esența supremă a neamului. Muzica sa ne însuflețește și ne face inimile să tresalte cu sentimentul de a aparține acestui popor străvechi, unic prin valorile lăsate moștenire de înaintași, abordând tema patriotică îmbinată cu elemente de expresivitate care îi definesc stilul de o muzicalitate aparte. Dragostea pentru țară și pentru tot ceea ce este românesc a fost transpusă în piese de o mare frumusețe și sensibilitate. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce dă astăzi imnul național al Albaniei – „Hymni i Flamurit”, melodia fostului imn al României „Trei culori”.
Ascultând ”Balada pentru vioară și orchestră” și citind cuvintele lui Lucian Blaga, pe care nu întâmplător l-am amintit, despre spațiul românesc pe care filosoful l-a descris ca fiind ondulat, aidoma dealurilor și văilor, nu putem să nu simțim fiorul, vibrația, dorul, jalea, zbuciumul, bucuria, împlinirea, rând pe rând și toate la un loc, să nu simțim că ne aparține și că îi aparținem acestui neam, că suntem unul cu toți ceilalți, că suntem parte a acestui popor, urcând și coborând, vibrând cu el și pentru el, lăcrimând de tristețe și de bucurie.
Ciprian Porumbescu a creat prima operetă românească pe versurile lui Vasile Alecsandri, „Crai nou”, prezentată pentru prima dată în sala de festivități a Gimnaziului Românesc din Brașov, în prezent, Colegiul Național ”Andrei Șaguna”, operetă cu o temă de inspirație folclorică, pornind de la legenda populară potrivit căreia se credea că atunci când pe cer apare Craiul Nou, tinerelor fete care i se închină li se îndeplinesc dorințele. În ”Crai Nou” se recunosc două surse de inspirație – cea a folclorului românesc și cea a operetei clasice vieneze, marea dorință a lui Ciprian Porumbescu fiind aceea de a crea o operetă izvorâtă din folclor, ceea ce a și reușit, „Crai Nou” devenind un reper al muzicii românești din secolul al XIX-lea și nu numai. Muzica muzică simplă și caldă și versurile operetei îmbină veselia cu tușa poetică, visătoare, într-o atmosferă românească extrem de tonică și urmărește povestea cuplurilor de îndrăgostiți cărora Luna Nouă („Craiul Nou”) le aduce fericirea.
Despre ceea ce a reprezentat momentul apariției operetei ”Crai Nou”, cronica publicată în ziarul Patria în 1898 rămâne și astăzi valabilă: „este cu neputință a asculta cuvintele lui Alecsandri și muzica lui Porumbescu fără a rămâne fermecat nu de artă ca artă, ci de a vedea lumea ca român.”
Din păcate, mult prea devreme, la nici 30 de ani, Ciprian Porumbescu a plecat spre ceruri, însă noi, cei de astăzi și cei de mâine suntem datori să ducem mai departe testamentul său, ultimele cuvinte pe care le-a șoptit, pe 6 iunie 1883: ”Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.
