În 1986, la un an după nașterea lui Claudiu Iulius Gavril, Dorel Năsui, tatăl acestuia, „fuge“ din țară, în SUA. În mod inexplicabil, nici fratele său și nici cumnata, unul economist principal în Centrala Peștelui, cealaltă angajată într-o firmă de comerț exterior, nu au de suferit în urma fugii lui Dorel Năsui, într-o epocă în care a avea rude în străinătate era un păcat capital.
În SUA, Dorel Năsui lucrează pentru Motorola, iar în 1990 revine pe cai mari în România, ca reprezentant al companiei americane, alături de fratele său, Simion Ștefan Năsui. Cei doi vând, în două tranșe, Ministerului Apărării, condus de către Victor Atanasie Stănculescu, echipamentele Motorola la prețuri supraevaluate, producând un prejudiciu de 8.053.147 USD. Primul mare tun financiar post-decembrist al Secu.
Mai mult, bagă în combinație și Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, pe care o chelesc de valuta aflată în conturi, via fratele său, Simon Năsui care lucra ca economist în Centrala Peștelui, soția lui lucrând și ea la Întreprinderea de Comerț Exterior Dunărea. Nu-i așa că vă sună cunoscut? Firma Crescent făcea doar afaceri cu firma securiștilor de la ICE Dunărea…
Pe schema păgubirii MAPN au urmat și alte instituții ale statului român – MAI și SRI. De dată mai recentă, din 2015 și STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) care prin achiziții directe are nu mai puțin de 82 de contracte cu Ageximco, plus cele peste 600 de licitații cu companii și autorități ale statului.
Cel mai recent documentar în presă datează din 23 martie 2020, la șase zile după decretarea stării de urgență – un contract în valoare de 261.850 de euro.
În același mod achiziționează echipamente Motorola de la frații Năsui și Ministerul de Interne și SRI. Afacerea cu Armata patriotică a fraților Năsui devine dosar penal. Însă dosarul este tergiversat, iar în 2002 faptele se prescriu și toți inculpații scapă cu fața curată.
Ca și în cazul îmbogățirii familiei DIE Burduja, averea lui Dorel Năsui nu este străină de aripa protectoare a Securității, gen SIE pe model nou. Și, uite-așa, oamenii noi din politica românească nu sunt nimic altceva decât copiii oamenilor vechi, ai acelora care ne-au tras la greu de prin buzunare și înainte, dar și după 1989.”
.
Dorel Năsui tatăl lui Claudiu Năsui s-a înscris în PCR în 1978 pe când avea 22 de ani și era student în anul 2 la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Ajunge inginer la Întreprinderea de aparate electronice de măsură și industriale (IEMI) din București, unde îl cunoaște pe Ion Afedulis, ofițer operativ DIE însărcinat cu misiuni speciale de spionaj tehnologic (era specializat în copierea de patente aflate în etapa proof of technology).
„În State mă aștepta un tovarăș”, povestește Dorel Năsui într-un interviu acordat presei de business. Adică omul de legătură care avea să-l coordoneze. Era 1986, un an după nașterea deputatului demisionar și viitor deputat, Claudiu Năsui. Dorel se angajează la Motorola Inc Chicago.
“Am fost trimis să fac comerț. Eram acolo să prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi în țară. În State mă aștepta un tovăraș, un “atașat economic”, cum se numea atunci. Toți atașații economici erau de la vechea Securitate, dupa cum se știe. El stătea tot timpul cu mine. Am fost la New York, am vizitat împreună o mulțime de clienți și, la un moment dat, am dispărut la Chicago”, povestea acum câțiva ani tatăl lui Claudiu Năsui.
Devine rapid vicepreședinte al propriei firme American International Radio (AIR), o companie paravan a DIE atunci și care funcționează și azi ca o companie onorabilă însă, cu contracte în peste 60 de țări, cum declara Năsui în presa de business. Compania avea ca obiect de activitate distribuția la nivel internațional și integrarea sistemelor de comunicații Motorola.
Creierul „afacerii Motorola“ a fost și un alt” român” stabilit în Silicon Valley, Robert Deutsch, fiul nomenclaturistei Olga Deutsch, o comunistă care a lucrat cu celebra Ghizela Vass – KGB la Secţia Externă (numită şi Relaţii Internaţionale) din cadrul Partidului Comunist.
Tatăl său a fost plantat de DIE în State acum 34 de ani (nu a fugit și nici azil politic nu a primit, cum susține) “cu aproape o mie de dolari, diurnă primită atunci de statul comunist”, recunoaște Dorel Năsui. Diurne din bani publici blamate azi de fiul său.
De la diurna comunistă de 1.000 de dolari, Dorel Năsui a ajuns unul dintre cei mai bogați români din diaspora, cu o avere de aproape 100 de milioane de euro.
