Guvernul condus de Ilie Bolojan a intrat cu pași repezi într-o zonă periculoasă: cea a achizițiilor netransparente, cu dedicație, într-un domeniu extrem de sensibil – apărarea națională. Dezvăluirea făcută luni seară de Victor Ciutacu, în cadrul emisiunii Punctul Culminant de la România TV, a stârnit valuri în mediul politico-militar: achiziția directă a sistemelor antiaeriene Mistral, produse de compania franceză MBDA, a fost introdusă în programul de guvernare, fără finalizarea licitației oficiale lansate de Romtehnica.
Bolojan, grăbit să plătească „nota de plată” a vizitelor la Paris
Surse din industrie confirmă pentru EVZ că această alegere nu este întâmplătoare. Ilie Bolojan, în perioada în care ocupa funcția de președinte interimar al României, a efectuat două vizite oficiale la Paris, pe 19 și 27 februarie 2025, unde a fost primit cu onoruri de Emmanuel Macron. În spatele acestor întâlniri diplomatice se pare că s-a negociat, printre altele, și angajamentul ferm al României de a cumpăra echipamente militare franțuzești, în special sistemele Mistral.
De ce tocmai Franța? De ce tocmai Mistral? Întrebări care persistă și devin cu atât mai legitime cu cât Franța își extinde influența în România nu doar prin „export” de armament, ci și prin numiri politice controversate: Oana Țoiu la Externe, Diana Buzoianu la Mediu, Dragoș Pîslaru la Fonduri Europene – toți provenind din pepiniera neomarxistă PLUS, cu rădăcini în guvernarea Cioloș.
Licitație în desfășurare? Nu contează. Mistral era deja „câștigător”
În ciuda faptului că la Romtehnica era în plină desfășurare o procedură competitivă, estimată la peste 2 miliarde de euro, Guvernul a decis să ignore întregul proces. În faza finală a selecției, rachetele americane SHORAD și VSHORAD – produse de Lockheed Martin – aveau un avantaj clar atât la capitolul performanță, cât și costuri. Sistemele Mistral, deși parte a programului european EDIRPA, sunt considerate de mulți analiști mai puțin performante și cu un preț cu până la 80% mai mare față de alternativele americane.
Ocoliți Parlamentul, ocoliți poporul
Un alt element critic: includerea directă a Mistral în planul de guvernare permite ocolirea aprobării parlamentare, obligatorie pentru achiziții ce depășesc 100 de milioane de dolari. Astfel, prin integrarea în programul SAFE și asumarea în documentul guvernamental, această cheltuială de miliarde scapă de orice dezbatere publică.
Transparența? Absentă. Competiția? Mimată. Interesul național? Înșelat.
Coldea, din nou în umbra contractelor franceze
Și ca tabloul să fie complet, în ecuație apare și fostul general SRI Florian Coldea, asociat de ani buni cu jocuri de culise în zona achizițiilor publice. Potrivit unor surse din industria de apărare, reprezentantul MBDA în România, Ovidiu Zegheru, are legături directe cu Coldea. Nu este prima dată când numele său este invocat – același tipar a fost observat și în cazul contractelor pentru fregatele franceze.
Se repetă schema? Presiuni politice, prietenii obscure și miliarde din banii românilor direcționate netransparent spre companii „prietene”?
Opțiuni existau. Dar nu voiau să le vadă.
România avea la dispoziție o listă serioasă de alternative:
- RBS 70 NG (Suedia) – sistem laser, rezistent la bruiaj, ideal împotriva dronelor.
- Starstreak HVM (Marea Britanie) – rachete cu trei proiectile hipersonice, greu de contracarat.
- Piorun (Polonia) – sistem ieftin, portabil, eficient și testat în Ucraina.
- Stinger Red Wasp (SUA) – matur, mobil, integrabil cu sistemele NATO.
- QuadStar (SUA) – prototip revoluționar, potențial superior Mistral.
Cu toate acestea, Bolojan și echipa sa par să fi ales cel mai scump și mai discutabil scenariu posibil – cel în care România plătește loialitatea politică în arme franțuzești scumpe, în loc să aleagă performanța, transparența și interesul național.
Cine plătește nota? Românii.
Într-un context în care fiecare leu din buget este vânat pentru a reduce deficitul, iar populația suportă poveri fiscale din ce în ce mai grele, cheltuielile de miliarde fără licitație, fără explicații și fără control democratic sunt nu doar o insultă, ci un pericol.
Când statul devine broker de armament, iar guvernul își plătește prieteniile cu bani publici, nu mai vorbim de apărare. Ci de trădare.
