Recep Tayyip Erdoğan ar putea deține cheia securității în Marea Neagră, dar va trebui să-și crească implicarea și să lase deoparte legăturile sale strânse cu Vladimir Putin.
Marea Neagră este acum cea mai periculoasă întindere de apă din lume. Sute de atacuri asupra navelor comerciale i-au lăsat pe vecinii riverani întrebându-se cum să reacționeze la o problemă plină de riscuri. Miniștrii apărării din Turcia, Bulgaria și România s-au întâlnit la Sofia pe 28 octombrie pentru a discuta posibile abordări.
Potrivit Organizației Maritime Internaționale (OMI), din ianuarie până în septembrie, peste 570 de nave au fost atacate în Marea Neagră, cel puțin 40 marinari fiind uciși. Această campanie a transformat Marea Neagră în cea mai periculoasă rută de transport comercial din lume, depășind Strâmtoarea Ormuz, unde s-au înregistrat 24 de decese de la începutul anului.
Creșterea bruscă a violenței a perturbat operațiunile comerciale și a amplificat îngrijorările legate de securitate, în special pentru Turcia, care deține active energetice esențiale în bazin și controlează accesul la mare în conformitate cu Convenția de la Montreux.
Oportunități și provocări pentru Ankara
Cu toate acestea, situația a creat și noi oportunități pentru Ankara de a-și extinde rolul în materie de securitate aflat în plină evoluție. Turcia a investit o energie diplomatică și militară considerabilă în oprirea și limitarea extinderii războiului Rusiei din Ucraina, dar cu rezultate limitate.
Având în vedere loviturile grele pe care Flota Mării Negre a Rusiei le-a suferit din partea Ucrainei, Turcia dispune în prezent de cea mai puternică forță navală din regiune. O treime din activele de luptă ale Flotei Mării Negre a Rusiei au fost fie distruse, fie scoase din funcțiune în mod grav.
Ținte extinse: Multe dintre navele comerciale lovite în acest an au fost ambarcațiuni rusești mai mici care operau în apropierea coastelor, transportând mărfuri de uz curent și alte bunuri în Marea Neagră și Marea Azov. Unele aprovizionau Crimeea.
Strategia Moscovei: Rusia a încercat să sufoce comerțul prin porturile ucrainene, care exportă aproape toate cerealele țării. Însă anul acesta și-a extins atacurile asupra altor nave neimplicate în comerțul cu Ucraina, unele lovituri având loc aproape de sau în interiorul apelor teritoriale ale României și Bulgariei. Ambele sunt state membre NATO, ceea ce sugerează că Moscova urmărește să testeze alianța printr-un război din umbră (shadow warfare).
Răspunsul Turciei și diplomația regională
Ca răspuns la riscurile tot mai mari de securitate și la pagubele aduse transportului comercial, Turcia a cerut tuturor părților să se abțină de la vizarea navelor civile și să dea dovadă de mai multă reținere în operațiunile militare.
În conformitate cu politica sa de echilibru de lungă durată, Ankara a acordat prioritate angajamentului diplomatic și dialogului pentru detensionarea crizei, valorificându-și canalele de comunicare atât cu Kievul, cât și cu Moscova, evitând în mod deliberat retorica confruntaționistă sau alinierea fățișă la vreuna dintre părți.
Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a discutat despre Marea Neagră cu omologul său ucrainean Volodimir Zelenski în cadrul unei întâlniri la Istanbul pe 31 octombrie și le-a declarat reporterilor că intenționează să programeze în curând discuții cu Vladimir Putin (ultima lor întâlnire având loc la 1 septembrie).
Turcia, care este, de asemenea, membră NATO, a sprijinit de mult timp integritatea teritorială a Ucrainei, deși are și interese economice substanțiale în domeniul energiei rusești, al comerțului maritim și al transportului regional, aspect care a creat priorități concurente.
Ankara se angajează să negocieze aranjamente pentru transportul maritim comercial și un coridor de cereale în Marea Neagră. Bulgaria și România sunt, de asemenea, afectate, cea din urmă îngrijorându-se în legătură cu proiectul offshore Neptun Deep, care urmează să o transforme în cel mai mare producător de gaze din Europa.
Cele trei state au adoptat un parteneriat trilateral în 2024 pentru a contracara amenințarea reprezentată de minele marine în derivă în urma războiului Rusiei, Turcia desfășurând majoritatea operațiunilor.
Nevoia unui cadru de apărare robust
Turcia recunoaște că menținerea securității în Marea Neagră depășește angajamentul diplomatic și necesită instituirea unor mecanisme de apărare mai robuste. Însă NATO nu a dezvoltat încă un cadru cuprinzător pentru organizarea și consolidarea cooperării în materie de securitate în regiune.
Deși alianța a adoptat un plan de apărare în 2023, acesta nu a reușit să ofere o arhitectură operațională capabilă să facă față amenințărilor emergente, inclusiv războiului cu drone, atacurilor cu rachete și protecției infrastructurii maritime critice.
Volatilitatea în creștere a determinat NATO să acorde o atenție sporită securității infrastructurii critice subacvatice din Marea Neagră. Experiența instituțională vastă a Turciei în acest domeniu, combinată cu capabilitățile sale avansate de supraveghere maritimă și aeriană și cu sistemele de avertizare timpurie, îi consolidează poziția de contributor cheie la securitatea regiunii.
Angajamentul său față de un parteneriat cu Ucraina pare a fi condus de obiectivul de a stabili un cadru comun de descurajare, integrând potențial Kievul într-un parteneriat cu alte state riverane. Un astfel de aranjament ar impune probabil o responsabilitate mai mare Ucrainei de a da dovadă de reținere în utilizarea atacurilor cu drone, semnalând în același timp Moscovei că statele de la Marea Neagră nu vor tolera noi atacuri asupra transportului comercial.
Turcia înțelege că nu poate asigura de una singură securitatea regiunii Mării Negre, dar poate aduna la aceeași masă statele riverane pentru a contura termenii sprijinului aliat.
România și Neptun Deep
Escaladarea conflictului și militarizarea agresivă a Mării Negre de către Moscova transformă apele regionale într-un pericol direct și iminent pentru România. De la primele momente ale invaziei, când tancul petrolier chimic românesc Millennial Spirit a fost vizat de tirurile rusești, și până la minele marine în derivă care au pus în pericol navigația, acțiunile hibride ale Kremlinului au lovit la porțile țării noastre. Extinderea recentă a atacurilor rusești în apropierea sau chiar în interiorul apelor teritoriale ale României și Bulgariei demonstrează o strategie deliberată a Moscovei de a testa reacția statelor membre NATO printr-un război din umbră care sufocă rutele comerciale și crește exponențial costurile de asigurare și transport.
Această stare de incertitudine și violență maritimă amenință direct interesele strategice și economice ale României, vizând în special proiectul offshore Neptun Deep, menit să transforme țara noastră în cel mai mare producător de gaze din Europa. În fața acestei presiuni geopolitice sufocante, România a fost nevoită să își adapteze postura de apărare, colaborând strâns în cadrul parteneriatului trilateral cu Turcia și Bulgaria pentru contracararea amenințărilor subacvatice și a minelor, în timp ce lipsa unei arhitecturi operaționale robuste din partea NATO lasă flancul estic vulnerabil în fața tirurilor de rachete, a atacurilor cu drone și a șantajului energetic permanent al Kremlinului.
