AUR nu deține niciun brevet de proprietate asupra votului conservator, suveranist sau anti-sistem din România, oricât s-ar lamenta aparatul de propagandă de la vârful partidului. Ieșirea la rampă a mincinosului purtător de cuvânt Ștefan Avrămescu, care deplânge ipocrit o pretinsă „încercare de a sparge AUR” prin apariția altor oameni, curente forțe, trădează o panică profundă: conștientizarea că monopolul pe care George Simion a încercat să-l impună prin forță, zgomot și șantaj intern nu va rezista
Locul 4: Adevărata măsură a lui Simion în ochii suveraniștilor
Pentru a înțelege ridicolul lamentărilor AUR, este suficient să privim cifrele reci din alegerile pe care însuși electoratul suveranist le consideră valide și relevante. În acel scrutin-test din 2024, când românii au putut vota o direcție patriotică autentică, George Simion nu a fost nici salvator, nici lider incontestabil: a terminat lamentabil, abia pe locul 4.
Electoratul revoltat împotriva sistemului nu l-a ales pe Simion, ci l-a sancționat aspru pentru minciuni, agresivitate și lipsă de viziune. Simion nu a fost vreodată locomotiva curentului conservator, ci doar un parazit politic care s-a agățat de valul altora. Să vii astăzi, după ce ai fost trimis pe banca de rezerve chiar de către cei pe care pretinzi că-i reprezinți, și să revendici proprietatea exclusivă asupra „polului suveranist” este o insultă la adresa inteligenței românilor.
Farsa „anti-sistem”: Cârdășia pe sub masă cu PSD și PNL din 2024
Cea mai toxică mistificare vândută de conducerea AUR este eticheta de partid „anti-sistem”. Ștefan Avrămescu se preface candid când susține că „îi este greu să indice cine este în spatele manevrelor”, deși știe la milimetru adevărul crud: AUR nu mai este o forță de opoziție, ci o anexă parlamentară docilă, prinsă încă din 2024 într-o alianță camuflată cu PSD.
Jocul este unul de laborator politic:
Blat parlamentar pe față: În timp ce la televiziuni Simion urlă împotriva „ciumei roșii”, în comisii și la vot semnează cot la cot proiecte legislative cu social-democrații, mulțumindu-se cu firimituri birocratice și pomeni aruncate de boșii din Kiseleff.
Amortizor controlat: PSD l-a transformat pe Simion în partenerul de sacrificiu ideal. Social-democrații au nevoie de un AUR izolat diplomatic, gălăgios și nefrecventabil, pe care să-l poată controla prin șantaj politic și dosare, blocând astfel apariția unei opoziții curate, capabile să guverneze.
Complicitate mutuală: Avrămescu și cercul restrâns din jurul lui Simion știu foarte bine că supraviețuirea lor politică depinde de oxigenul pe care PSD li-l livrează discret. Fără această înțelegere subterană, Simion ar fi demult la pușcărie.
Teroarea pierderii feudei și spulberarea iluziei „unității”
Apelurile disperate la „unitate” lansate de Avrămescu nu au nicio legătură cu binele României sau cu reprezentarea votanților. Ele exprimă doar frica organică a unei conduceri compromise că va pierde ciolanul: banii din subvențiile publice, mașinile de partid, funcțiile călduțe din Parlament și controlul absolut asupra listelor electorale.
Când membrii AUR văd că liderul lor se gudură pe la ușa marilor partide, că își taxează activiștii cu 350 de lei pentru un protest de paradă și că fuge în Statele Unite pe post de simplu figurant într-un război politic pierdut, este firesc ca electoratul să caute alternative.
Românii conservatori nu sunt iobagii lui George Simion. Apariția unir opțiuni anti-sistem nu este o conspirație din umbră, ci reacția naturală a unei societăți care refuză să mai fie tranzacționată la bucată de un trădotir ordinar, transformat demult în sluga de casă a celor pe care jura că-i dărâmă.
