Sub conducerea țăcănitului George Simion, AUR a încetat să mai fie un partid politic și s-a transformat într-o cazarmă a fricii, în care deputații și membrii trăiesc sub o teroare psihologică permanentă, se spionează reciproc și se suspectează non-stop de trădare.
Așa cum a demascat fondatorul Marius Lulea, Simion își trimite propriii parlamentari – precum Ariadna Cârligeanu – pe post de „cârtițe” la discuțiile colegilor pentru a strânge poze și înregistrări de șantaj. Cine îndrăznește să ceară democrație internă știe exact ce îl așteaptă, pentru că metodele de intimidare au fost deja aplicate la vedere: Claudiu Târziu s-a trezit filat în fața sediului său de o mașină oficială a AUR dotată cu cameră video, contestatarii din Tunari au avut porțile și mașinile vandalizate noaptea cu afișe „Diabolik” de echipajele din Loganul partidului, iar Lulea s-a trezit cu cumnatul lui Simion lăsându-i un cap de porc însângerat la poarta casei în care dormeau cinci copii.
În acest climat de suspiciune generalizată, în interiorul AUR nimeni nu mai discută despre politici pentru România, despre creșterea pensiilor, a salariilor sau despre economie. În timp ce Parlamentul vota învestirea Guvernului Luca Niculescu, iar Bursa de Valori București creștea imediat pe fondul deblocării politice și al promisiunilor privind menținerea cotei unice și eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, George Simion folosea tribuna Parlamentului doar pentru circ politic. Pe holurile partidului, parlamentarii săi sunt măcinați de o singură obsesie disperată: „Cum ne păstrăm locul pe listă? Ce ne facem dacă Iuda ne vinde locul?”, știind prea bine că pentru acest trădător profesionist funcțiile eligibile sunt doar o marfă vândută celui care dă mai mult sau execută ordine mai murdare.
Doar această frică animalică de a nu fi aruncați peste bord și de a nu deveni următoarele ținte ale brigăzilor nocturne explică de ce indivizi precum Adrian Jucătoru sau deputata Ariadna Cârligeanu acceptă să se bage singuri în pușcărie, livrând autodenunțuri false și șantaje penale în fața Parchetului General. În secta mafiotă a lui Simion, complicitatea penală a devenit singurul test de fidelitate prin care îți păstrezi salariul de la stat: o adunătură de sclavi politici paralizați de teroare, care se toarnă între ei așteptând cu groază ziua în care „Iuda” din fruntea lor fie le va vinde locul pe listă, fie îi va sacrifica în fața procurorilor ca să-și salveze propria piele.
