În orice dosar de crimă organizată, infractorii sunt trădați în cele din urmă de un detaliu tehnic, de o greșeală de logică născută din disperare și dintr-o prostie monumentală. În cazul asaltului mafiot de la Tunari, alibiul lui George Simion tocmai a fost spulberat definitiv de o contradicție fatală a propriului său lacheu.
Adrian Jucătoru a recunoscut cu nonșalanță că a știut despre implicarea directă a rudelor lui Simion în atacul asupra familiei Lulea.
Există însă o problemă uriașă care le aruncă în aer toată regia ieftină: conform anchetatorilor, Jucătoru nu a fost prezent în Tunari în noaptea atacului.
De unde putea ști un individ ce s-a întâmplat exact la fața locului și cine a participat, de vreme ce el nu a pus piciorul acolo? Cum poți oferi detalii despre o acțiune interlopă la care nu ai participat fizic?
Răspunsul este unul singur și îl trimite pe Georgică direct în fața judecătorilor: Jucătoru a știut aceste lucruri pentru că a fost informat și coordonat direct de capul rețelei.
Singurul mod în care lacheul scos la înaintare pentru un autodenunț fals putea cunoaște implicarea familiei lui Simion este acela că George Simion însuși i-a spus.
Această gafă colosală de coordonare a minciunilor demonstrează clar că Jucătoru este doar o săgeată, iar arhitectul operațiunii de intimidare este George Simion.
Încercând să se acopere reciproc, cei doi nu au făcut decât să-și semneze, din prostie, propria condamnare.
