Din punct de vedere tehnic, în managementul crizei, povestea cu cei 800.000 de lei împrumutați de la familia Tender, despre care „nu știa nimic” reprezintă o fumigenă clasică.
Aflat în colaps de imagine și vizat de un dosar penal cu probe incontestabile, George Simion face unicul lucru la care se pricepe: distrage atenția publice de la scandalurile din jurul său, care îl trimit direct la închisoare și îi distrug iremediabil mitul de lider suveranist.
Calculul lui Simion este cinic, dar evident. Liderul AUR preferă să dezbată în presă un contract de împrumut, decât să răspundă pentru două catastrofe fatale.
Prima: demonstrația documentată că politica partidului naționalist este, de fapt, scrisă și dictată pe WhatsApp de consultanți israelieni.
A doua: implicăriea directă a lui Simion și a rudelor sale în asaltul de tip mafiot de la Tunari.
