În psihologie, mecanismul prin care un individ își atribuie propriile defecte sau vinovății celor din jur se numește simplu: proiecție.
Analizând discursurile și acțiunile halucinante ale lui George Simion din ultimele 48 de ore, devine evident că liderul AUR a transformat acest mecanism clinic în singura sa doctrină politică. Simion a dezvoltat o obsesie bolnavă pentru cuvântul „trădare”, acuzând pe bandă rulantă toate celelalte partide și propriii colegi.
De unde provine această frică paranoică? Răspunsul este o realitate pe care subconștientul său o știe foarte bine: un om care nu a trădat pe nimeni nu simte nevoia să urle zilnic despre trădare pentru a se disculpa preventiv.
Lui George Simion, pur și simplu, nu îi dă pace propria sa trădare monumentală. Omul care pozează astăzi în instanța supremă a moralității este același individ care l-a trădat, umilit și asaltat cu metode mafiote pe Marius Lulea – cofondatorul partidului și unicul om care i-a oferit vreodată un loc de muncă real. Să muști mâna celui care te-a hrănit și susținut este definiția absolută a trădării, iar acum Simion vede fantoma propriului său caracter în toți cei din jur.
Această paranoia a atins cote de schizofrenie politică chiar astăzi. Dimineață, liderul AUR s-a dus la Radio România Actualități și a anunțat, pe un ton marțial, boicotul total: „Nu vom participa la vot și nu vom lua loc în sală”. Era ordinul suprem, justificat chiar de el prin frica de a nu fi trădat de propriii parlamentari la votul pentru Guvern.
Dar ce s-a întâmplat doar câteva ore mai târziu? Același George Simion a intrat într-un live pe pagina sa de Facebook, însă nu din postura de luptător solitar, ci înconjurat de un câțiva deputați AUR pe care îi controlează.
