În politica românească, prăbușirile răsunătoare nu încep niciodată cu o înfrângere majoră la urne, ci cu o fractură internă tratată cu aroganță.
Ceea ce la prima vedere pare a fi doar un mic conflict de culise, este, în realitate, începutul sfârșitului politic pentru George Simion. Este demonstrația perfectă a proverbului românesc: buturuga mică răstoarnă carul mare.
Greșeala majoră, absolut ireversibilă, a liderului AUR este iluzia autocrației. Îmbătat de lumina reflectoarelor și de un fals sentiment de omnipotență, Simion a luat cea mai proastă decizie strategică posibilă: a hotărât că vrea să conducă de unul singur.
În loc să dea dovadă de diplomație, să accepte o viziune modernă, de partid multi-polar, în care deciziile să fie filtrate și echilibrate de mai multe minți capabile, a ales calea dictaturii. El nu mai vrea parteneri, colegi sau camarazi vrea doar slugi, sclavi și lachei.
Însă, atunci când alegi să conduci singur prin forță și amenințări cu moartea, este o eroare fatală să intri într-un conflict cu oamenii care te-au creat și care te depășesc intelectual la un nivel strivitor. Să provoci un război deschis cu mințile analitice și organizatorice care au construit, de fapt, arhitectura și structura acestui partid – oameni a căror capacitate strategică este de zece ori peste nivelul impulsurilor tale de galerie – reprezintă un act de sinucidere politică.
La această incapacitate de a gestiona democratic o structură politică se adaugă o realitate sociologică nemiloasă: ciclul de viață al oricărui politician român este de maximum 8 ani. Dincolo de orgoliul său nemăsurat, George Simion a devenit deja un personaj expirat.
Nu mai are absolut nimic nou de oferit, repetând mecanic, la infinit, exact aceleași mesaje răsuflate pe care le striga pe străzi încă în 2020. Până și cei mai înfocați simpatizanți s-au săturat de aceeași placă stricată, de aceleași live-uri cu scandal și de același discurs gol de conținut.
Înconjurându-se doar de executanți mediocri care îi validează paranoia, el va duce partidul într-o izolare totală. Fără echilibrul unei conduceri inteligente și târât în jos de un lider sărit de pe fix, AUR se va transforma treptat într-o sectă complet irelevantă unde unica calitate necesară va fi loialitatea oarbă față de „liderul” absolut.
