Într-o postare recentă menită să-i mascheze panica în fața anchetei din Tunari, George Simion a recurs din nou la același truc politic: căpușarea imaginii lui Călin Georgescu.
Liderul AUR, complet discreditat, lipsit de soluții și încolțit de propriile practici criminale, încearcă disperat să se folosească de notorietatea și de capitalul de imagine al lui Georgescu drept scut uman.
Mecanismul prin care Simion încearcă să se salveze este de o toxicitate absolută. În mesajul său public, el declară patetic că nu se dezice de „crezul politic sau de Călin Georgescu”. Până aici, o declarație aparent inofensivă. Însă, exact în fraza următoare, discursul alunecă brusc spre victimizare, Simion plângându-se de reacția publică față de amenințările de tip mafiot lansate la adresa lui Marius Lulea. El minimizează asaltul macabru cu capul de porc, punându-l în aceeași categorie cu „o stenogramă, câte o acuzație nefondată”.
Prin această alăturare forțată, Simion face un gest profund parșiv: încearcă să-și ascundă apucăturile de interlop sub mantia și principiile lui Georgescu. Realitatea matematică este una singură, și Simion o știe prea bine: fără tracțiunea și aura lui Călin Georgescu, partidul AUR s-ar prăbuși instantaneu sub pragul de 7-8%.
Știind că pe cont propriu a devenit o nulitate politică izolată, Simion acționează ca o adevărată căpușă. Se agață disperat de Georgescu pentru a mima relevanța și pentru a transmite publicului un mesaj fals: „cine dă în practicile mele mafiote, dă de fapt în Georgescu”.
Dar Călin Georgescu nu este orb la această ticăloșie și știe exact cu cine are de-a face. Dovada absolută stă chiar în stenogramele DIICOT apărute recent în presă. Într-o discuție interceptată, Georgescu definește clar și rece relația reală cu liderul AUR: „Misiunea mea a fost să deconspir tot. Inclusiv pe Simion, la final”.
Georgică nu are nici principii, nici onoare; el acționează pur și simplu ca un parazit dispus să compromită numele oricui pentru a scăpa de responsabilitatea faptelor sale.
