Deputați sau simpli executanți din partid au început să se bată cu pumnul în piept, declarându-se mândri „soldați simioniști”.
Această etichetare ridică o întrebare fundamentală: de ce nu „AUR-iști”? De ce un parlamentar, ales de români pentru a-i reprezenta în forul legislativ, simte nevoia viscerală să se subordoneze public unui singur om?
Răspunsul la această atitudine de sclav ordinar vine dintr-o dependență personală pe care acești indivizi o au față de George Simion.
Când jocurile și campaniile te-au băgat în datorii de sute de mii de euro, când viitorul tău și prinderea unui loc pe o listă eligibilă depind exclusiv de toanele liderului, când până și plata unei consiliere de la partid – folosită de fapt pe post de bonă pentru a-ți duce copiii la școală– stă în pixul președintelui, tu nu mai ești un om politic.
În acel moment, nu mai ai absolut nicio treabă cu politica sau cu partidul, cu interesele românilor sau cu patriotismul. Ești doar sclavul personal și captivul unui politician ratat.
Ar exista, poate, o explicație logică pentru această mândrie oarbă de a te declara „simionist”, dacă liderul ar fi realizat măcar ceva din ce a promis în 2019. Dacă George Simion ar fi făcut pași reali pentru Unire, dacă ar fi promovat cu succes România Mare în Europa și ar fi devenit un lider respectat pe plan internațional, cultul personalității ar fi avut un fundament, dar a făcut exact opusul.
Profilul celor care se declară astăzi „simioniști” este tragic. Fără excepție, ei nu sunt politicieni. Nu pot vorbi liber, nu au idei proprii și nu îndrăznesc să gândească independent. Sunt simpli executanți, lipsiți de orice valoare politică, pe care Simion îi folosește astăzi și îi umilește constant.
Iar finalul lor este la fel de previzibil ca și cariera liderului lor: în momentul în care nu va mai avea nevoie de ei, îi va arunca la coșul de gunoi fără nicio remușcare, dând ordin noii generații de „soldați simioniști” să-i înjure și să-i sfâșie în spațiul public.
Tot de aici va veni și sfârșitul politic inevitabil al lui George Simion. Este o iluzie absolută să crezi că poți defila în fața națiunii cu oameni care să impună respect, să inspire speranță și să câștige încrederea societății, când ei, în realitate, sunt doar niște slugi docile și înfricoșate.
Oamenii liberi nu respectă și nu votează sclavi. O construcție politică bazată pe șantaj, umilință și lacheism nu are cum să reziste, iar această „armată” de paie va fi exact greutatea care îl va trage definitiv pe combinatorul Simion în abisul istoriei politice.
