PNL și USR se îndreaptă spre o prăbușire electorală fără precedent, măcinate de o criză totală de leadership și de lipsa oricăror rezultate concrete după experimentul eșuat al guvernării Bolojan. În loc să livreze stabilitatea și reformele promise, cele două formațiuni s-au scufundat în dispute sterile și blocaj administrativ. Ilie Bolojan, prezentat artificial drept liderul providențial al dreptei, a eșuat să ofere o viziune coerentă și a pierdut complet controlul asupra propriului partid, fiind contestat deschis de taberele interne. Fără figuri credibile la vârf și cu un bilanț marcat exclusiv de austeritate oarbă, scădere economică și sufocarea mediului de afaceri, tandemul usr și pnl nu mai are nicio soluție reală de oferit cetățenilor.
Incapabili să livreze măsuri economice palpabile, liderii PNL și USR au abandonat orice pretenție de moderație și au copiat la indigo comportamentul agresiv și destructiv promovat de George Simion.
În lipsa unor proiecte pentru oameni, noua tactică a extremiștilor din pnl și usr s-a redus la zgomot, demagogie și circ politic permanent, încercând să mascheze propria incompetență printr-un discurs axat exclusiv pe conflict. Prin preluarea metodelor de scandal ale AUR — de la victimizare publică până la atacuri isterice și sabotarea deciziilor guvernamentale —, Bolojan, Fritz și acoliții lor au degradat complet actul politic, demonstrând că singura lor armă rămasă este haosul instituțional.
Această transformare a PNL și USR într-o copie palidă a radicalismului de stradă le garantează un scor istoric de mic la urne, întrucât electoratul refuză să voteze o imitație a lui Simion îmbrăcată la costum. Când un partid pretins istoric și o formațiune care pretindea că aduce „oameni noi” ajung să se teamă de vot ca „dracul de tămâie”, sentința este clară. Românii au înțeles că această alianță a disprețului oferă doar facturi uriașe, certuri pe funcții și spectacol grotesc. Prin lipsa de rezultate și adoptarea tribalismului politic, PNL și USR și-au semnat condamnarea la marginalizare, urmând să fie taxați fără milă de o societate care cere decență, competență și protecție socială reală.
