Președintele Nicușor Dan a ales, într-un interviu pentru CNN, un mesaj fără echivoc: Donald Trump „are dreptate” când cere statelor europene să aloce mai mulți bani pentru apărare. Șeful statului spune că, în ultimii ani, contribuția a fost disproporționată între statele europene și sprijinul venit din afara continentului, iar această diferență trebuie corectată.
Nu e doar o formulă diplomatică. Este o poziționare politică fermă, care pune din nou pe masă o temă sensibilă: cine plătește, cine protejează și cine decide ritmul în care Europa se înarmează. În traducere simplă, mesajul spune că statele europene nu mai pot trăi confortabil din garanții externe, fără să suporte costurile reale ale propriei securități.
Nicușor Dan a mers însă mai departe și a transmis că „Putin nu are intenția de a opri războiul”. De aici, concluzia lui: sancțiunile împotriva Rusiei trebuie continuate. Formula este importantă nu doar pentru că descrie poziția României, ci și pentru că închide spațiul pentru orice optimism grăbit legat de o detensionare rapidă. Președintele cere, practic, răbdare strategică și presiune economică susținută.
Miza politică e clară. Bucureștiul încearcă să se așeze de partea celor care cer mai multă seriozitate în apărare și mai puțină dependență de calculele altora. În același timp, această linie obligă guvernele europene la decizii incomode: bugete mai apăsate, priorități rearanjate, presiune publică pentru cheltuieli militare mai mari.
În fond, declarația lui Nicușor Dan nu vorbește doar despre Rusia, ci și despre limitele unei Europe care a tot amânat nota de plată. Iar când președintele României confirmă că factura trebuie achitată, politica de securitate nu mai poate fi ascunsă în spatele sloganurilor despre solidaritate. Devine, direct, o chestiune de asumare.
