Guvernul demis condus de Ilie Bolojan a cerut românilor să strângă cureaua. A tăiat din educație și sănătate, a redus pensii și alocații, dar a găsit bani pentru mese de protocol, transport și contracte ale Cancelariei prim-ministrului. Potrivit informațiilor disponibile, factura s-a ridicat la 2,3 milioane de lei.
Contrastul este greu de apărat politic. În timp ce executivul vorbea despre disciplină bugetară și sacrificii, apar cheltuieli consistente pentru privilegiile demnitarilor. Exact acest tip de dublu standard erodează credibilitatea oricărui mesaj despre austeritate: când statul cere economie de la cetățeni, dar își păstrează confortul la vârf, discursul public sună gol.
Miza nu este doar una contabilă. Este vorba despre încrederea în modul în care sunt împărțiți banii publici și despre felul în care guvernarea își justifică deciziile. Dacă tăierile cad în special peste zone sensibile, iar cheltuielile de reprezentare rămân intacte, apare inevitabil întrebarea dacă austeritatea este aplicată egal sau doar impusă celor fără putere politică.
În lipsa unor explicații complete, situația ridică semne de întrebare și despre transparența cheltuielilor din jurul Palatului Victoria. Nu este suficient ca guvernul să invoce responsabilitatea bugetară; trebuie să arate și că aceeași regulă se aplică în propria curte.
Până atunci, rămâne imaginea unei puteri care a cerut sacrificii în numele echilibrului bugetar, dar nu a renunțat la propriile privilegii. Iar asta spune mult despre felul în care se face politică atunci când nota de plată ajunge la cetățeni.
