Marius Budăi a deschis un nou front de atac la Palatul Victoria, acuzându-l pe Ilie Bolojan că vorbește despre austeritate, dar lasă cheltuielile de protocol să crească. Fostul ministru al Muncii susține că, în timp ce premierul demis a făcut „paradă de austeritate”, sumele alocate pentru mese și tratații ale aparatului de lucru al prim-ministrului au fost majorate.
Critica nu e doar una de imagine. În jurul ei se vede miza reală: cine plătește nota pentru discursul despre disciplină bugetară și cât de credibil mai rămâne un lider care cere restrângeri, dar este acuzat că nu le aplică nici în propria curte. În politica românească, asemenea contradicții nu sunt tratate ca simple detalii administrative. Ele devin muniție într-o luptă pentru legitimitate.
Budăi nu a prezentat, în informațiile disponibile, toate cifrele și documentele care ar clarifica exact dimensiunea majorării. De aceea, acuzația rămâne de verificat în detaliu. Totuși, mesajul politic e limpede: opoziția încearcă să împingă în prim-plan ideea că austeritatea este cerută public, dar relaxată atunci când ajunge la cheltuielile puterii.
Aici stă și problema pentru guvernare: nu doar măsurile contează, ci și coerența lor. Când un executiv cere restrângeri, dar este acuzat că își protejează propriile cheltuieli, încrederea publică se erodează rapid. Iar într-un moment în care fiecare leu din buget este invocat politic, transparența nu mai este opțională.
Rămâne de clarificat dacă cifrele invocate de Budăi confirmă acuzația. Până atunci, episodul lasă o impresie grea: austeritatea se predică la nivel politic, dar disciplina pare să se oprească prea des la ușa propriului birou.
