Mircea Badea critică dur reacția lui Dominic Fritz după ce Curtea Constituțională a validat prevederea din Legea ANI care îi poate pune în pericol mandatul de primar al Timișoarei.
Realizatorul TV consideră că discursul liderului USR depășește limita unei simple critici politice și ajunge să pună sub semnul întrebării autoritatea unei instituții fundamentale a statului.
Fritz a acuzat „majoritatea PSD din CCR” că ar fi validat un „brutal abuz de putere”, a vorbit despre o „mafie a privilegiaților”, despre instituții controlate politic și chiar despre o „dictatură PSD”. El a anunțat că își va continua lupta la CEDO.
În interpretarea lui Mircea Badea, asemenea acuzații, combinate cu refuzul politic de a accepta rezultatul controlului de constituționalitate, lovesc chiar în ordinea instituțională pe care USR pretinde că o apără.
CCR decide constituționalitatea legilor, nu Dominic Fritz
Problema centrală este simplă.
Dominic Fritz poate considera decizia CCR greșită.
Poate spune că amendamentul este nedrept.
Poate utiliza toate căile juridice pe care le are la dispoziție.
Poate merge la CEDO dacă sunt îndeplinite condițiile necesare.
Dar în sistemul constituțional românesc nu liderul USR decide dacă o lege este sau nu constituțională.
Această atribuție aparține Curții Constituționale.
CCR a analizat argumentul retroactivității și majoritatea a decis că prevederea poate rămâne în lege.
Faptul că trei judecători au avut o opinie diferită demonstrează existența unei dispute juridice serioase, nu inexistența hotărârii majorității.
Fritz nu critică doar o decizie. Acuză instituția că este controlată politic
Există o diferență importantă între a spune:
„Cred că această hotărâre CCR este juridic greșită”
și a susține că judecătorii Curții fac parte dintr-un mecanism al unei „mafii” care urmărește eliminarea unui adversar politic.
Fritz a mers pe a doua variantă.
El susține că PSD ar controla instituții precum ANI, părți ale justiției, televiziuni și chiar Curtea Constituțională.
Acestea sunt acuzații extrem de grave.
Dacă există dovezi că judecătorii CCR au primit ordine politice, acestea trebuie prezentate.
Dacă nu există, rezultatul unei hotărâri nefavorabile nu poate deveni singur proba capturării instituției.
Argumentul lui Badea: statul de drept nu poate funcționa doar când verdictul îți convine
Aici se află miezul criticii.
Într-un stat de drept, independența instituțiilor nu poate fi recunoscută doar atunci când ele dau soluția dorită de partidul pe care îl susții.
Nu poți cere respectarea CCR atunci când Curtea îți validează argumentele și să o transformi în „instrument al mafiei” atunci când pierzi votul.
Aceeași regulă trebuie să funcționeze pentru PSD, PNL, USR, AUR și orice altă formațiune.
Altfel, „statul de drept” devine pur și simplu numele dat rezultatului politic convenabil.
Fritz spune că articolul 15 din Constituție a fost „suspendat” pentru el
Liderul USR și-a construit reacția în jurul principiului neretroactivității.
El susține că fapta sa aparține trecutului, iar noua lege îi aplică astăzi o sancțiune care nu exista la momentul respectiv.
De aici afirmația că articolul 15 din Constituție ar fi fost practic „suspendat” în cazul său.
Numai că exact această teză a fost supusă controlului CCR.
Majoritatea Curții nu a declarat prevederea neconstituțională.
Dominic Fritz poate continua să considere interpretarea greșită, dar nu poate pretinde că propria sa interpretare juridică are o autoritate mai mare decât hotărârea instituției desemnate prin Constituție să rezolve asemenea conflicte.
Și Bolojan atacă decizia, dar recunoaște existența cadrului instituțional
Situația devine și mai interesantă deoarece nici Ilie Bolojan nu este mulțumit de hotărârea CCR.
El a calificat prevederea drept o formă de „reglare de conturi politice” și a avertizat asupra riscului unei viitoare condamnări a României la CEDO.
Prin urmare, criticarea deciziei nu este exclusiv o poziție USR.
Dar una este să spui că o lege este greșită, nedreaptă sau vulnerabilă în fața CEDO.
Alta este să afirmi că majoritatea Curții Constituționale face parte dintr-o mafie care „demolează bazele democrației”.
Tonul schimbă natura disputei.
Ironia: USR apără instituțiile până când instituțiile nu mai sunt de acord cu USR
USR și-a construit ani întregi identitatea politică în jurul independenței justiției, respectării instituțiilor și supremației statului de drept.
Tocmai de aceea reacția lui Fritz produce o contradicție evidentă.
Dacă CCR este o instituție fundamentală atunci când blochează o lege PSD, rămâne aceeași instituție și atunci când validează o prevedere care îl afectează pe președintele USR.
Nu devine brusc „CCR controlată politic” doar pentru că scorul a fost 5 la 3 în sensul nedorit.
Critica este legitimă.
Delegitimarea totală a arbitrului pentru că ai pierdut meciul este altceva.
Badea lovește exact în această contradicție
Din această perspectivă, acuzația lui Mircea Badea are o țintă politică foarte clară.
Fritz se prezintă ca apărător al statului de drept, dar spune în același timp că instituția constituțională care tocmai i-a respins argumentele este controlată de adversarii săi și contribuie la instaurarea unei „dictaturi”.
Dacă fiecare partid acceptă instituțiile numai când acestea îi dau dreptate, nu mai există arbitru comun.
Există doar tabere.
Iar acesta este unul dintre cele mai periculoase lucruri pentru orice sistem democratic.
Poți protesta împotriva CCR. Nu poți inventa propria Constituție
Dominic Fritz are dreptul să fie furios.
Are dreptul să organizeze politic opoziția.
Are dreptul să folosească toate mecanismele juridice interne și europene.
Dar nici Fritz, nici USR și nici susținătorii lor nu pot decide unilateral că o hotărâre CCR nu mai contează pentru că o consideră nedreaptă.
Într-o democrație există o diferență între contestarea unei instituții și ignorarea autorității ei constituționale.
Prima este libertate politică.
A doua poate produce o criză instituțională reală.
Aici se află, dincolo de formularea explozivă folosită de Mircea Badea, întrebarea serioasă a cazului Fritz:
USR apără statul de drept inclusiv atunci când statul de drept îi dă o soluție pe care nu o dorește?
