Diana Buzoianu a aruncat responsabilitatea pentru eșecul operațiunii de pe Dunăre, legată de realimentarea centralei de la Cernavodă, în curtea miniștrilor Transporturilor din PSD și a fostei guvernări. Într-o intervenție în podcastul moderat de Lucian Mîndruță, ministra interimară a Mediului a spus că proiectul putea fi pornit doar de Ministerul Transporturilor, sugerând că blocajul nu a apărut la întâmplare, ci din felul în care a fost administrată problema în guvernările anterioare.
Mesajul ei lovește direct în PSD, partidul care a avut portofolii-cheie în domeniul transporturilor și care este acum pus în poziția de a explica de ce o operațiune cu miză energetică nu a fost pregătită la timp. Nu este doar o dispută tehnică. Când un ministru vorbește despre un eșec de acest tip, discuția se mută rapid de la proceduri la responsabilitate politică. Cine a știut, cine trebuia să acționeze și de ce nu s-a făcut nimic la timp?
Potrivit informațiilor disponibile, Buzoianu insistă că proiectul depindea de decizia Ministerului Transporturilor. Asta înseamnă că, dacă această versiune se confirmă, miza nu mai este doar o întârziere administrativă, ci o problemă de coordonare între instituții, lăsată să se agraveze sub ochii unor miniștri care aveau obligația să prevadă riscul. Într-un domeniu sensibil precum energia, astfel de blocaje nu rămân doar pe hârtie. Ele se traduc în vulnerabilitate, costuri și lipsă de încredere în capacitatea statului de a reacționa.
Deocamdată, rămâne de clarificat cât din eșec ține de proceduri și cât de indecizia politică. Dar declarația Dianei Buzoianu fixează deja o linie de atac: nu tehnicul a fost problema principală, ci felul în care vechea guvernare a tratat un proiect care cerea decizie, nu amânare. Iar într-un stat care se laudă cu proiecte strategice, exact aici se vede fragilitatea reală: în momentele în care responsabilitatea se disipă între ministere, iar răspunsul vine abia după ce ratarea a devenit fapt împlinit.
