Radu Miruță împinge înainte un proiect de lege care ar permite etichetarea informațiilor din online ca „știri false”. Măsura este prezentată ca o formă de apărare împotriva dezinformării, dar vine într-un moment prost pentru ministru: el a fost acuzat în repetate rânduri că răspândește chiar el informații false sau distorsionate.
Potrivit informațiilor disponibile, Miruță a explicat la Digi24 că anumite programe de combatere a dezinformării nu pot fi finanțate din fondurile SAFE. Justificarea tehnică nu rezolvă însă întrebarea politică: cine decide ce este fals, pe ce criterii și cu ce garanții? În lipsa unor reguli clare, un astfel de instrument riscă să devină mai degrabă o pârghie de control asupra spațiului online decât o soluție pentru protejarea publicului.
O luptă cu propriile standarde
Problema de fond nu este doar proiectul, ci credibilitatea celui care îl promovează. Un ministru care cere filtre mai dure pentru informațiile din internet și este, în același timp, contestat pentru propriile derapaje de comunicare intră într-o zonă sensibilă. Mesajul public despre „adevăr” devine greu de susținut atunci când vine de la un oficial pus deja sub semnul întrebării.
De aici și miza politică reală: statul vrea să intervină mai adânc în ecosistemul online, dar nu oferă încă suficiente garanții că acest instrument nu va fi folosit selectiv. În loc să lămurească dezbaterea, proiectul riscă să deschidă o nouă linie de conflict între libertatea de exprimare, controlul asupra conținutului și tentația puterii de a-și proteja propria versiune asupra faptelor.
Într-o asemenea formulă, combaterea dezinformării nu mai arată ca o măsură de igienă publică, ci ca un test de încredere. Iar încrederea, pentru un ministru acuzat că produce exact ce spune că vrea să oprească, este primul lucru care lipsește.
