Radu Miruță împinge mai departe ideea de a pune etichete de „știri false” pe informațiile din online. Ministrul a vorbit despre un proiect de lege care ar reglementa acest mecanism și a susținut, într-un interviu la Digi 24, că nu pot fi folosiți bani din programul SAFE pentru astfel de programe de combatere a dezinformării.
Problema nu este doar tehnică, ci politică. Când un ministru cere instrumente mai dure pentru filtrarea conținutului online, miza reală devine cine stabilește ce e fals și ce nu. Într-un spațiu public deja tensionat, o asemenea putere poate aluneca ușor dinspre protecția informației spre presiune asupra dezbaterii.
Sursele disponibile arată și o vulnerabilitate de credibilitate: Miruță a fost acuzat în repetate rânduri că răspândește el însuși dezinformări. Tocmai de aici vine nota cea mai sensibilă a episodului. Un oficial care cere reguli mai dure pentru alții este obligat să explice limpede propriile derapaje, altfel inițiativa riscă să pară selectivă și convenabilă politic.
Nu este clar, deocamdată, cum ar arăta concret proiectul, cine ar decide etichetarea și ce garanții ar exista pentru abuzuri. Iar fără aceste răspunsuri, discuția despre combaterea dezinformării rămâne incompletă. În forma ei actuală, ideea ridică semne de întrebare nu doar despre libertatea online, ci și despre reflexul tot mai des întâlnit al puterii de a reglementa rapid ce circulă în spațiul public.
Miza politică este simplă și grea: statul vrea mai mult control asupra informației, dar încă nu dovedește că poate folosi acest control fără dublu standard.
