Guvernul mută discuția despre criza energetică din zona sloganurilor în zona măsurilor concrete. Secretarul de stat din Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a explicat că atunci când premierul Ilie Bolojan a cerut economie la energie, nu s-a referit la populație în primul rând, ci la instituțiile publice. Mesajul a fost cât se poate de direct: „Să reducă iluminatul ăsta ornamental de instituții”.
Formula spune mai mult decât o simplă recomandare administrativă. În plină tensiune pe piața energiei, executivul încearcă să arate că și statul trebuie să strângă cureaua, nu doar cetățenii și firmele. Problema este că astfel de apeluri vin târziu și par să confirme ceea ce mulți români suspectează deja: statul cere economii, dar a tolerat ani la rând risipa în propriile clădiri și în propriul aparat.
Bușoi a făcut aceste precizări în contextul discuțiilor despre criza energetică și al unei hotărâri pe care Guvernul urmează să o adopte pentru a pune în aplicare măsurile anunțate. Asta înseamnă că, cel puțin deocamdată, guvernarea merge pe ideea unor ajustări vizibile, dar încă limitate. Nu este clar cât de departe vor merge aceste restricții și nici dacă ele vor avea un efect real asupra facturilor și consumului.
Miza politică este însă limpede. Guvernul încearcă să transforme o situație costisitoare într-un test de disciplină publică, fără să-și asume prea mult din propria responsabilitate pentru modul în care a fost administrat consumul de energie în sectorul public. Când statul cere economie, dar nu oferă încă un plan clar și credibil, mesajul riscă să sune mai degrabă ca o corecție de imagine decât ca o politică serioasă.
În cele din urmă, întrebarea nu este doar cine stinge luminile ornamentale, ci dacă puterea este dispusă să taie cu adevărat din risipă. Fără asta, apelul la economie rămâne o poruncă bună de comunicat, dar slabă ca soluție.
