- Noua Lege ANI a ajuns în Comisia Juridică cu 234 de amendamente, dar unul dintre ele a scos la iveală mai mult decât o simplă neatenție: USR ar fi preluat un text dintr-un proiect vechi, care nu mai fusese actualizat la forma promovată de ministrul de Interne, Cătălin Predoiu. Potrivit informațiilor disponibile, greșeala a apărut tocmai în momentul în care partidul încerca să împingă rapid schimbări în legea privind integritatea publică.
Nu este doar o problemă tehnică. Când un amendament este construit pe un text depășit, întrebarea devine politică: cât de solidă este, de fapt, munca legislativă din spatele unor inițiative prezentate drept reformă? Într-un Parlament în care viteza pare să cântărească mai mult decât precizia, astfel de erori pot schimba sensul unei dezbateri întregi sau pot slăbi credibilitatea unui demers care vizează chiar regulile de integritate.
Miza este cu atât mai mare cu cât Legea ANI nu este un dosar obișnuit. Vorbim despre un subiect sensibil, care atinge direct relația dintre putere, control și transparență. Orice amendament greșit, orice text copiat fără actualizare, alimentează suspiciunea că discuția legislativă se poartă prea des în grabă, fără filtrul minim al verificării. În loc de clarificări, apare confuzie. În loc de rigoare, apare improvizația.
În lipsa unor explicații mai detaliate, rămâne de clarificat cine a făcut exact eroarea și cât de mult a afectat ea forma finală a dezbaterii. Dar episodul arată limpede un lucru: în Parlament, neglijența procedurală nu rămâne o chestiune de formă. La o lege despre integritate, ea devine rapid o problemă de fond.
