În timp ce Polonia a desecretizat ajutorul militar oferit Ucrainei, invocând respectul față de cetățeni, România rămâne blocată în opacitate. Bucureștiul continuă să țină la secret cifrele și hotărârile care au legătură cu sprijinul acordat Kievului, deși presiunea publică pentru transparență crește.
Diferența față de Polonia nu este doar de stil administrativ. Este una de atitudine politică. Când o țară alege să își ascundă propriile decizii, iar alta le face publice, miza nu mai este doar ajutorul pentru Ucraina, ci felul în care puterea își tratează propriul electorat. În România, această secretomanie lasă impresia că deciziile sunt gestionate mai degrabă pentru confortul instituțiilor decât pentru informarea cetățenilor.
Potrivit informațiilor disponibile, România este singura țară din regiune care continuă să ofere sprijin necondiționat Ucrainei, în timp ce Ungaria, Bulgaria, Cehia și Slovacia au mers pe alte calcule politice. Grupul de la Vișegrad și-a schimbat vizibil poziția, iar asta spune ceva despre costul intern al războiului și despre felul în care guvernele încearcă să își protejeze capitalul politic.
Între timp, o instanță a obligat Executivul să publice toate hotărârile de guvern care fac referire la sprijinul acordat de România și datele la care au fost emise. Este o lovitură directă la adresa secretomaniei oficiale și un semn că statul a mers prea departe cu opacitatea. Dacă informațiile sunt publice prin natura lor, de ce au fost ținute sub lacăt?
Miza politică este clară: cine decide în numele cetățenilor trebuie să și răspundă în fața lor. Iar atunci când sprijinul extern este menținut în ceață, fără explicații complete, nu doar transparența are de pierdut, ci și încrederea publică.
