Ormuz. Asta după ce, cu doar două zile în urmă, Nicușor Dan declara că România nu se implică. Între timp, realitatea s-a schimbat. Sau declarațiile.
Ministrul Apărării vine acum cu explicația: avem experiență în Marea Neagră, unde am neutralizat mine. Așa că, logic, mergem și în Ormuz. Diferența? În Marea Neagră nu aveai Iran, drone, tensiuni globale și riscuri directe de conflict.
DE LA „NU NE IMPLICĂM” LA „VEDEM CUM NE IMPLICĂM”
Autoritățile vorbesc despre „analiză” și „evaluare”, dar România este deja a șaptea țară care intră în operațiune. Cu alte cuvinte, nu se mai discută dacă, ci cât și cum.
Contribuția anunțată sună modest: ofițeri, informații, eventual echipe de deminare. Dar riscurile sunt orice, numai modeste nu. Zona este minată, instabilă și expusă atacurilor.
NAVE NOI, PROBLEME VECHI
Se vorbește și despre navele moderne cumpărate din Marea Britanie. Teoretic, perfecte pentru vânătoare de mine. Practic, într-o zonă tensionată, devin active scumpe într-un mediu periculos.
Și, evident, dacă pleacă azi, ajung în 18 zile. Timp suficient ca situația din teren să se schimbe complet.
DECIZIE LUATĂ ÎNAINTE DE EXPLICAȚII
În final, România pare prinsă între declarații contradictorii și realități geopolitice. Acum două zile nu ne implicam. Azi ne implicăm, dar „analizăm”.
O strategie clară? Nu. Un beneficiu evident? Nu. O schimbare de poziție în 48 de ore? Da.
