
Înaintea summitului Consiliului European de la Bruxelles, președintele Nicușor Dan a anunțat că agenda discuțiilor este dominată de finanțarea Ucrainei, subiect pe care l-a calificat drept „cel mai discutat” și pentru care România susține „orice opțiune”, inclusiv utilizarea bugetului UE sau a activelor rusești înghețate.
Șeful statului a afirmat că, din perspectiva României, bugetul Uniunii pentru perioada 2028–2034 este „subiectul cel mai important”, însă a admis că, în mod concret, dezbaterile se concentrează aproape exclusiv pe sprijinul financiar pentru Kiev. Poziția exprimată de la Cotroceni este una de aliniere totală: România este dispusă să accepte orice formulă de finanțare convenită la nivel european.
În paralel, Nicușor Dan a abordat și criza din Justiție, susținând că magistrații care vorbesc public despre problemele din sistem ar fi intimidați prin metode „mai subtile”. Declarația vine într-un context tensionat, în care șeful statului a optat pentru consultări confidențiale cu magistrați, fără accesul presei, și pentru concluzii prezentate ulterior, într-un cadru controlat.
Formularea vagă privind „intimidările subtile” ridică semne de întrebare: nu sunt indicate mecanismele concrete, autorii sau instituțiile responsabile, dar este lansată o acuzație generală care mută dezbaterea din zona faptelor verificabile în cea a percepțiilor.
Astfel, mesajul transmis de la Bruxelles este dublu: România susține fără rezerve finanțarea Ucrainei, în timp ce, pe plan intern, problemele Justiției sunt descrise într-un limbaj precaut, fără asumări ferme și fără soluții explicite. Între angajamente externe clare și preocupări interne difuze, prioritățile administrației prezidențiale devin tot mai vizibile.

