USR revine în prim-plan cu o inițiativă legislativă menită să combată „propaganda comunistă”, o temă reluată periodic atunci când partidul traversează momente de vizibilitate scăzută sau tensiuni interne. Proiectul, anunțat de senatorul Cristian Ghinea în cadrul unei dezbateri despre memoria comunismului organizate la Senat, își propune să extindă legislația actuală privind extremismele.
Lege anti-fascism avem. Anti-legionarism avem. Anti-comunism… de ce abia acum?
Ghinea a remarcat că România are instrumente legale împotriva ideologiilor fasciste și legionare, dar nu și împotriva promovării ideilor comuniste. „O lacună”, spune el, care trebuie corectată urgent.
Criticii văd altceva:
USR încearcă să recupereze un electorat confuz, în timp ce fuge de propriile probleme politice, scandaluri interne și prăbușirea influenței în sondaje.
Dar narațiunea oficială este că „echilibrul sancționării extremismelor” trebuie restabilit.
Corina Atanasiu și revelația unui tânăr fascinat de Ceaușescu
Deputata Corina Atanasiu își justifică implicarea cu o anecdotă: un tânăr atras de comunism. Apoi un studiu alarmant:
peste jumătate dintre respondenți spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu.
USR trage concluzia unui partid aflat în defensivă:
nu economia actuală generează nostalgia, nu crizele politice, nu haosul administrativ – ci propaganda.
Senatorul Remus Negoi pune accent pe tineri: „sunt vulnerabili”
Negoi afirmă că nostalgia e puternică mai ales în rândul celor care au trăit înainte de ’89, însă riscul real este transmiterea acestor percepții către tineri.
USR vrea, așadar, o legislație care să „corecteze” mesajele despre comunism, într-o manieră care ridică întrebări serioase:
Dacă începem să sancționăm opiniile istorice, cine trasează linia dintre educație și cenzură?
CNA intervine: „Negarea crimelor comunismului nu este libertate de opinie”
Vicepreședintele CNA, Alexandru Jucan, avertizează că doar o mică parte dintre tineri își verifică informațiile, iar combaterea narativelor false trebuie făcută direct pe platformele unde acestea circulă.
El afirmă ferm că „negarea crimelor comunismului” nu intră în zona libertății de exprimare – o poziție corectă, dar care, în combinație cu inițiativa USR, riscă să dea naștere unei legislații interpretabile.
Concluzie: lupta contra extremismelor sau un exercițiu politic de imagine?
Inițiativa USR poate deveni un instrument util de clarificare și educare istorică, însă prezentarea ei, momentul ales și justificările narative ridică semne de întrebare.
În loc să construiască politici publice care să atenueze cauzele reale ale nostalgiei – sărăcie, lipsa perspectivelor, neîncrederea în instituții – USR preferă o bătălie simbolică cu fantomele trecutului, sperând că electoratul va confunda activismul legislativ cu soluțiile reale.
Comunismul a murit. Nostalgia lui, însă, e vie. Dar la fel este și tentația politicienilor de a folosi trecutul pentru a evita prezentul.
