Ministrul Economiei, Radu Miruță, supranumit deja „Miruță-Lavalieră”, a reușit performanța de a duce la rang de artă aroganța și lipsa de transparență. Oficialul român s-a deplasat în Arabia Saudită pe banii unor potențiali investitori interesați direct de exploatarea grafitului din România – un sector strategic, aflat la mare căutare în industria bateriilor.
Un ministru al României, plătit de investitori străini ca să discute despre resursele strategice ale statului
Da, ai citit bine: transportul, cazarea și mesele i-au fost asigurate de exact cei care ar putea beneficia de pe urma deciziilor lui.
Nu de statul român.
Nu din bugetul ministerului.
Ci de posibilii câștigători ai viitoarelor licitații.
Așa ceva nu e doar imoral – este șocant pentru orice țară democratică. În altele, ar fi deja caz penal. La noi e doar „o vizită de lucru”.
Un ministru nu este stăpânul resurselor României
Faptul că Miruță se duce în vizite de afaceri pe banii investitorilor, de parcă ar vinde grafitul din propria curte, arată o mentalitate feudală:
„Resursa e la mine, eu decid cui o dau.”
Greșit.
Resursele strategice ale României sunt ale statului, nu ale unui ministru. Iar prezența sa în Arabia Saudită, finanțată de cei care au interes direct în exploatare, pune un mare semn de întrebare:
Ce s-a discutat acolo? Ce s-a promis? Ce s-a negociat?
Dacă o companie saudită câștigă licitația, vizita devine mită mascată
Orice firmă care a sponsorizat deplasarea lui Miruță și va obține ulterior dreptul de exploatare devine parte într-un caz clasic de conflict de interese.
Și nu orice conflict – unul care lovește direct în resurse strategice.
Populismul ieftin: „Nu cheltuim bani publici pe deplasări”
Se vede acum unde duce populismul cu „economiile” făcute pe spatele românilor:
miniștrii nu mai merg pe banii statului, ci pe banii celor interesați să cumpere resursele statului.
E ca și cum medicul tău ar merge la conferințe pe banii unei companii de medicamente și apoi ar decide ce tratamente îți prescrie.
Etic? Zero.
Periculos? Maxim.
România nu ar trebui să vândă licențe pe nimic. Ar trebui să vândă produsul final
Grafitul este extrem de căutat în industria bateriilor. România are avantaj strategic.
Dar ce face Miruță?
Merge în Arabia Saudită, de parcă ar trebui să caute cumpărători „prin lume”.
Greșit.
Cumpărătorii ar veni aici, dacă România ar comunica public că vinde produs, nu drepturi de exploatare la prețuri de nimic.
Nu e caz de pușcărie (deși prin alte țări ar fi). Dar e clar caz de demisie.
O deplasare finanțată de posibili investitori într-un domeniu strategic este inacceptabilă.
Loveste în încrederea publică.
Deschide poarta abuzurilor.
Compromite orice licitație viitoare.
În orice stat serios, un asemenea scandal se încheia într-o oră:
cu demisia ministrului.
În România, însă, Miruță-Lavalieră se întoarce liniștit de la Riyadh, probabil cu aceeași aroganță cu care a plecat.
