Deputatul AUR Dan Tanasă reacționează dur după ce un reprezentant al UDMR a cerut, în plenul Parlamentului, autonomie teritorială pe criterii etnice. Parlamentarul consideră gestul un „act de trădare națională” și acuză coaliția de guvernare că tolerează de ani de zile derapajele formațiunii maghiare.
„România nu se negociază și nu se împarte”
„Ceea ce a făcut deputatul UDMR în Parlament este o rușine și o provocare fără precedent la adresa statului român.
Să vii în Parlamentul României – plătit din banii românilor – și să ceri autonomie teritorială pe criterii etnice este un act de trădare, nu o opinie politică!”, a declarat Dan Tanasă.
Deputatul AUR acuză UDMR că „joacă dublu”: în timp ce la București se prezintă drept partener de guvernare, în teritoriu promovează separatismul și ura față de simbolurile naționale.
Critici dure la adresa coaliției de guvernare
Tanasă afirmă că această „aroganță” a UDMR a fost posibilă doar prin complicitatea directă a PSD, PNL și USR, care „tac de fiecare dată când Constituția este călcată în picioare”.
„Ei sunt adevărații complici ai trădării naționale”, acuză deputatul AUR.
El a făcut trimitere și la premierul Ilie Bolojan, prezent la Congresul UDMR, unde s-a cântat imnul așa-zisului „Ținut Secuiesc”:
„A stat drept, în semn de respect față de o manifestație antiromânească. Acel gest a spus totul despre slăbiciunea și lașitatea actualei conduceri de la București.”
Apel către instituțiile statului
Dan Tanasă cere Parchetului General și Serviciilor de Informații să se autosesizeze, considerând că astfel de declarații nu mai pot fi trecute cu vederea.
„România nu este colonie, nici teritoriu experimental al revizioniștilor maghiari! Spun clar: așa-zisul ‘Ținut Secuiesc’ nu există. Există doar România, un stat unitar și suveran, apărat cu sânge de românii care au murit pentru el”, a conchis Tanasă.
Discursul dur al deputatului AUR readuce în prim-plan tensiunile etnice și lipsa unei reacții ferme din partea autorităților.
În timp ce apelurile la „autonomie” sunt tolerate sub pretextul libertății de exprimare, reacțiile ferme par să vină doar din opoziție.
Întrebarea esențială rămâne: câte provocări mai sunt necesare până când statul român își va apăra consecvent Constituția și unitatea?
