Drona care a intrat și a ieșit: între „nu a fost pericol” și F-16 ridicate de urgență
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, explică: „N-a fost doborâtă. A plecat înapoi în Ucraina”
București. Sâmbătă, 13 septembrie, o dronă rusească a pătruns aproximativ 10 km în spațiul aerian al României și ar fi rămas aproape 50 de minute în zona NATO. Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării, a spus la Antena 3 că aparatul „n-a fost doborât” pentru că zbura foarte jos și s-a întors în Ucraina, deși F-16 românești și Eurofighter germane au fost ridicate de urgență.
Cronologia oficială, pe scurt
- Detectare radar → ridicare F-16 de la Fetești → decolare Eurofighter de la Mihail Kogălniceanu;
- RO-Alert în nordul județului Tulcea cu instrucțiuni de adăpostire;
- Drona nu este neutralizată; părăsește spațiul românesc;
- Ministrul Apărării: „Piloții aveau aprobare legală (Legea 73) să tragă, dacă era necesar.”
„N-a fost pericol”, dar cu sirene pornite
Dacă populația „n-a fost în pericol”, așa cum s-a transmis public, de ce s-au emis două RO-Alert și s-a activat poliția aeriană? Explicația tehnică („altitudine foarte mică”) nu acoperă ecuația de risc. Oamenii au nevoie de criterii clare: când se doboară, când nu, care sunt regulile de angajare și pragurile ce declanșează alarmarea civililor.
Lecția din vecini: acolo se acționează, aici se explică
În timp ce Polonia a închis temporar infrastructură și a doborât zeci de drone în incidente recente, România bifează încă un episod de „detectat–interceptat–neutratat”. Diferența dintre comunicare și postură se vede: la noi predomină enunțul liniștitor, la ei – măsura verificabilă.
Legea există. Procedura publică, nu
Ministrul invocă Legea 73 – cadrul care permite neutralizarea țintelor ce pătrund în spațiul aerian. Dar care sunt scenariile în care se aplică?
Publicul nu are acces la un manual minimal:
- altitudine / viteză la care dronele devin „angajabile”;
- mijloacele folosite (rachete, tun, EW/bruiaj) și riscurile colaterale;
- circuitul deciziei (C2) și timpii de reacție;
- ce face populația din zonele sensibile, dincolo de „adăpostiți-vă”.
Fără aceste clarificări, fiecare incident devine un test de nervi.
Mesajele care nu ajută
- „A fost doar una.” → O singură dronă care trece e suficientă pentru daune sau victime.
- „A plecat înapoi.” → Nu este strategie de apărare, ci noroc.
- „Am fost aproape s-o dăm jos.” → „Aproape” nu apare în regulamentele de apărare aeriană.
Ce ar trebui făcut imediat
- Briefing interinstituțional (MApN–MAI–DSU) după fiecare incident, cu timeline, hărți și întrebări & răspunsuri.
- Reguli civile publice pentru localnici: unde te adăpostești, cum semnalezi resturi, ce nu atingi.
- Clarificarea ROE (Rules of Engagement) la nivel de principii, fără detalii clasificate: când se angajează, când nu.
- Exerciții anunțate în zonele de frontieră, ca oamenii să știe cum arată normalul într-un context anormal.
Între discurs și decizie
Moșteanu spune că „aprobare exista”, avioanele au văzut, „era foarte aproape”. Ce nu vedem este hotărârea operațională transformată în procedură clară și proteție vizibilă pentru cetățeni.
Câtă vreme România rămâne la formule liniștitoare și la „aproape”, vom continua să avem incidente pe cer și neliniște la sol. În materie de apărare, siguranța nu se declară – se execută.
