Ambasadorul Rusiei, chemat la MAE după dronele din Polonia
Condamnări tari, măsuri moi. Oana Țoiu și diplomația românească bifează proceduri, nu protecție
București. Ministerul Afacerilor Externe a anunțat convocarea ambasadorului Federației Ruse la București după incursiunea dronelor rusești în spațiul aerian al Poloniei (noaptea de 9/10 septembrie 2025). Comunicatul MAE vorbește despre o „escaladare fără precedent” și o „amenințare la adresa securității europene”. Corect ca limbaj. Dar dincolo de formulările impecabile, rămâne senzația că România reacționează birocratic, nu strategic: comunicate multe, măsuri puține.
Cronologia pe scurt
- 9/10 septembrie: drone rusești pătrund pe teritoriul Poloniei.
- 11 septembrie: MAE convoacă ambasadorul Rusiei la București și emite un mesaj de condamnare fermă.
- Polonia anunță doborârea dronelor care i-au încălcat spațiul aerian, calificând episodul drept „act de agresiune”.
Ce spune MAE. Ce nu spune
MAE subliniază caracterul „fără precedent” al incidentului și reamintește atacurile rusești din proximitatea frontierei României, cu apeluri la respectarea suveranității și a dreptului internațional. Tonul e corect. Lipsește însă din mesaj „partea a doua”: ce schimbă România, mâine dimineață, în postura sa de securitate?
- Nu aflăm dacă se ridică nivelul de alertă pe frontieră.
- Nu aflăm despre briefinguri interinstituționale publice (MAE–Apărare–MAI) cu măsuri pentru populație și infrastructuri.
- Nu aflăm un cadru de cooperare tehnică cu Polonia (date radar, telemetrie, proceduri comune).
- Nu aflăm vreo inițiativă diplomatică pe care România să o propună aliaților ca răspuns coordonat.
În locul acestora avem încă un comunicat „model”, în timp ce vecinul a tras. Diferența între formulă și forță.
Oana Țoiu și reflexul „de birou”
În fruntea MAE, Oana Țoiu livrează exact ce te-ai aștepta de la un minister orientat spre imagine: declarații ferme, dar fără ancore operaționale. Într-o criză care mișcă liniile roșii pe flancul estic, diplomația nu se oprește la convocări. Conducerea politică a externelor trebuie să apară cu instrumente, nu doar cu adjective.
Ce a ieșit la iveală, de fapt:
- O diplomație de conformitate, nu de anticipație.
- Birocrație, nu leadership.
- Reactivitate (după ce Polonia a acționat), nu proactivitate (înainte ca riscul să se rostogolească spre Marea Neagră).
Diplomația românească, între protocol și protecție reală
România are experiența recentă a atacurilor în proximitatea graniței și a fricțiunilor de securitate pe Dunăre și la Marea Neagră. Tocmai de aceea, standardul nu mai poate fi „am emis un comunicat”. Standardul trebuie să fie un pachet:
- Informare publică periodică (Q&A, lămuriri pentru comunitățile de graniță, linie de raportare a fragmentelor).
- Coordonare vizibilă cu Apărarea și Internele (NOTAM-uri explicate, rute, restricții temporare, exerciții anunțate).
- Propunere românească la nivel aliat privind întărirea apărării aeriene în bazinul Mării Negre.
- Calendar de măsuri și responsabili anunțați public — ca oamenii să știe cine face ce și când.
Până acum, nimic din toate acestea nu transpare din comunicarea MAE. Doar solemnități.
Lecția poloneză: dincolo de verb, verbă
Polonia a demonstrat că postura se construiește prin acțiuni verificabile, nu prin formule. România nu e obligată să copieze, dar e obligată să învețe. Convocarea ambasadorului rus e o mișcare necesară; fără pachetul de siguranță pentru cetățeni și parteneri, rămâne însă doar un gest.
Verdict editorial: protocol de nota 10, securitate de nota 5
Când chiar MAE vorbește despre o „escaladare fără precedent”, e momentul să vedem și măsuri fără precedent — asumate, datate, comunicate.
Până atunci, România rămâne campioană la condamnări corecte și deficit de concret.
