Nicușor Dan, fără busolă? Între Washington, acuzații explozive și tăcerea de la București

De la „debarcarea europeană” la realpolitik-ul de la Washington

O delegație europeană ajunsă la Washington pentru a calibra poziția față de războiul din Ucraina a oferit, mai degrabă, imaginea unei Europe obosite, fără apetit pentru decizii dure. În această cheie, publicistul Cornel Nistorescu observă „expresii de tristețe și resemnare” la liderii UE și contrapune un Donald Trump „abil și curtenitor”, în plină ofensivă de capitalizare politică. Sub textul acestor imagini: un raport de forțe care se reașază, un calendar diplomatic ce nu promite clarificări rapide și o agendă europeană care pare mai mult reactivă decât strategică.

Un președinte pe mute? Mesajul ambiguu al lui Nicușor Dan

Pe fundalul acestei coregrafii internaționale, Nistorescu îl descrie pe președintele Nicușor Dan drept „bezmetic, incoerent”, un lider care „amână să-și ia funcția în primire”. De la apelul telefonic cu Donald Trump — în care i s-ar fi cerut „să lămurească mult mai bine fenomenul alegerilor” — șeful statului a intrat, spune publicistul, într-un registru defensiv: evită întrebări, rarește aparițiile, jonglează cu formulări generale. Pentru o democrație sub presiunea neîncrederii publice, ambiguitatea comunicării prezidențiale nu e doar o problemă de stil; e o vulnerabilitate de fond.

„Lovitura de stat” în narativul american: acuzații grave, dovezi încă invocate

Nistorescu indică un articol apărut în presa americană (The Gateway Pundit) care vehiculează o teză radicală: anularea alegerilor din decembrie 2024 ar fi implicat, în culise, foști oficiali ai administrației Biden, într-o „operațiune” cu ecouri în plan intern (numind foști demnitari români) și extern. Se invocă inclusiv discuții Trump–Putin în care România ar fi fost menționată. Afirmațiile sunt de maximă gravitate; tocmai de aceea, până la prezentarea de probe verificabile, ele rămân în registrul acuzațiilor politice, nu al faptelor demonstrate. În lipsa unei anchete publice credibile și transparente, spațiul informațional se umple cu supoziții — și exact acest vid pare să permită escaladarea scandalului.

Raportul Departamentului de Stat și scandalul intern uitat „la coadă”

În timp ce buletinele de știri sunt confiscate de „summituri istorice”, Nistorescu reproșează clasei politice că a lăsat „nenorocirea de pe capul nostru” — anularea alegerilor din 2024 — fără o dezbatere serioasă, în ciuda referințelor critice din raportările externe. Lipsa unei clarificări oficiale, cu cronologii, documente și răspunderi, macină credibilitatea instituțiilor. Într-un stat de drept funcțional, un astfel de episod nu se clasează prin uitare, ci se tranșează prin transparență.

Leadership în deficit: când tăcerea devine mesaj

În politică, tăcerea comunică. Iar ceea ce comunică astăzi Palatul Cotroceni — prin ezitări, declarații generice și absența unor poziții ferme — este exact ceea ce criticii numesc „frica de a lua taurul de coarne”. Un președinte legitim are obligația de a oferi țării claritate: ce știe despre anularea alegerilor, ce a discutat cu partenerii externi, ce pași urmează pentru a repara fisurile democratice.

Ce ar trebui să urmeze

• Clarificare instituțională: calendar public și transparent al demersurilor oficiale privind anularea alegerilor din 2024, cu documente, audieri și concluzii asumate.
• Comunicare coerentă: briefinguri periodice ale Administrației Prezidențiale și Guvernului, cu întrebări din partea presei, nu declarații unilaterale.
• Ancorare în fapte: delimitarea fermă între acuzații mediatice și probe verificate; invitarea actorilor menționați să răspundă public, în cadru oficial.
• Prioritizare internă: resetarea agendei către urgențele reale — încrederea publică, reforma electorală, stabilitatea economică — înainte ca „diplomația spectacol” să devină singurul substitut de guvernare.

Critica lui Cornel Nistorescu atinge un nerv expus: România pare prinsă între un joc extern al marilor puteri și o neputință internă de a face lumină într-un dosar care apasă greu pe legitimitatea democratică. Dacă președintele Nicușor Dan nu iese rapid din registrul ambiguității și nu conduce, transparent, un proces de clarificare, percepția de „președinte în așteptare” va deveni, inevitabil, verdict public. În politică, vidul de autoritate nu rămâne niciodată gol pentru mult timp.