Rareș Bogdan, acest trompetist auto-proclamat al „valorilor liberale,” și-a îndeplinit în sfârșit misiunea. Nu, nu aceea de a consolida PNL, ci de a-l duce la groapa de gunoi a istoriei. Prin gargară ieftină, atacuri de mahala și o abilitate rară de a-și bate propriul record la ipocrizie, Rareș Bogdan a făcut PNL mai toxic decât PSD-ul pe care îl critica cu spume la gură.
Și uite cum, prin talentul său unic de a aliena tot ce atinge, Bogdan și-a asigurat un loc în culisele coaliției PUPU. PSD, UDMR, PNL și USR, un amestec grotesc de interese și compromisuri, au acum binecuvântarea indirectă a celui care cândva promitea să fie „vocea poporului.” Rareș Bogdan, un campion al populismului de plastic, a contribuit decisiv la prăbușirea unui partid și la ridicarea unei coaliții pe care orice satiric ar fi invidios.
PNL-ul lui Rareș Bogdan a ajuns să fie o glumă tristă, o relicvă politică în care nimeni nu mai crede. Iar Rareș? El își plimbă gura mare și cravata prea strânsă, în timp ce țara se scufundă sub greutatea unei coaliții care promite să nu livreze nimic, dar să consume tot. Ce urmează? Probabil un nou discurs bombastic, plin de „adevăruri absolute,” care nu conving pe nimeni.
Rareș Bogdan nu este doar o pată pe obrazul PNL. Este simbolul perfect al politicianului român modern: zgomotos, gol pe dinăuntru și periculos de inutil. Coaliția PUPU nu e doar o glumă. Este moștenirea pe care ne-a lăsat-o.
