Mihai Eminescu, marele gânditor al națiunii române, a fost unul dintre cei mai înverșunați critici ai liberalilor din epoca sa. În articolele publicate în Timpul, el îi acuza direct de trădare a interesului național, lipsă de patriotism și promovarea unor politici care serveau doar propriilor interese sau ale unor grupuri restrânse. Pentru Eminescu, liberalii nu erau decât niște profitori ce foloseau puterea pentru îmbogățirea personală, ignorând complet nevoile și suferințele poporului.
Eminescu nu avea îndoieli: liberalismul epocii sale era o minciună, o ideologie golită de conținut național. „Ei nu iubesc țara, ci doar pe ei înșiși,” scria poetul cu amărăciune. Politicile lor erau concepute să mulțumească cercurile străine și să le asigure lor câștiguri rapide, în timp ce poporul era lăsat să se zbată în sărăcie.
Poetul îi acuza și de corupție generalizată, de populism ieftin și de servilism față de influențele externe. „Liberalii nu sunt decât niște trădători deghizați în modernizatori, care își vând țara pentru câteva privilegii. În numele progresului, ei distrug tot ce este autentic și valoros,” denunța Eminescu.
Pentru marele gânditor, liberalismul nu era decât o formă de deghizare a intereselor meschine. „Acești oameni nu guvernează, ci devastează,” spunea el, arătând cu degetul către politicile care vindeau resursele țării și sacrificau viitorul generațiilor următoare. În viziunea sa, adevăratul patriot nu este cel care vorbește frumos despre țară, ci cel care acționează pentru binele ei. Liberalii, spunea Eminescu, erau exact opusul acestui ideal.
Prin critica sa acerbă, Mihai Eminescu rămâne o voce actuală, un avertisment împotriva politicienilor care își pun interesele personale mai presus de cele ale națiunii.
