România se confruntă cu o realitate dureroasă și tot mai greu de ignorat: peste 70% din localitățile țării sunt devastate de sărăcie, un rezultat tragic al politicilor economice defectuoase și al nepăsării guvernanților. În timp ce marile orașe beneficiază de o activitate economică dinamică și de investiții, restul localităților au fost lăsate în paragină, abandonate de stat și uitate de decidenții politici.
Această fractură între urbanul dezvoltat și ruralul sărăcit s-a adâncit în ultimele decenii, subliniind inegalitățile economice și sociale din România. În orașele mari, dezvoltarea infrastructurii, investițiile străine și oportunitățile de muncă au creat un contrast puternic față de mediul rural și micile orașe, unde activitatea economică este aproape inexistentă, iar locurile de muncă sunt rare și prost plătite. Lipsa de investiții și de politici coerente de dezvoltare regională a condamnat aceste localități la stagnare și declin.
În multe dintre aceste zone, sărăcia este omniprezentă. Cetățenii se luptă zilnic pentru supraviețuire, cu acces limitat la servicii de bază, cum ar fi educația, sănătatea și transportul. Mulți dintre acești oameni trăiesc în condiții precare, fără acces la apă curentă, canalizare sau energie electrică adecvată. Între timp, tinerii sunt forțați să părăsească satele și micile orașe în căutarea unui viitor mai bun în marile centre urbane sau în străinătate, lăsând în urmă comunități îmbătrânite și depopulate.
Guvernările succesive au ignorat în mod constant aceste localități, concentrându-se aproape exclusiv pe dezvoltarea marilor orașe, unde investițiile sunt mai vizibile și mai profitabile pe termen scurt. Această abordare a creat o țară cu două viteze: pe de o parte, orașe moderne, care prosperă și atrag tot mai multe resurse, iar pe de altă parte, majoritatea localităților României, care se afundă tot mai adânc în sărăcie și izolare.
Sărăcia care afectează peste 70% din localitățile României nu este doar o problemă economică, ci și una socială și demografică. Pe măsură ce aceste comunități sunt abandonate, țara riscă să piardă o parte esențială din identitatea sa culturală și din diversitatea rurală care o definește. În lipsa unor intervenții urgente și susținute, multe dintre aceste localități sunt condamnate la dispariție, iar locuitorii lor, la o viață de mizerie și lipsuri.
În concluzie, peste 70% din localitățile României sunt devastate de sărăcie, o realitate tristă care reflectă eșecul guvernelor de a crea politici echitabile de dezvoltare. Dacă această tendință nu este inversată, România va continua să fie o țară a contrastelor extreme, unde doar câteva centre urbane se bucură de prosperitate, în timp ce restul țării este abandonat în sărăcie și uitare. Este necesar ca statul să își asume responsabilitatea pentru toate regiunile sale, să investească în revitalizarea localităților afectate și să creeze oportunități economice pentru toți cetățenii săi, indiferent de locul în care trăiesc.
