România are o povară fiscală pe muncă foarte mare, și cea mai mare din UE pentru salariile mici. 170 de zile din an, atât îl costă pe salariatul obișnuit ca să acopere taxele imense pe care le pune statul pe salariul său.
Practic, de la 1 ianuarie până pe 19 iunie, ai muncit pentru stat. Ca să plătești pensiile speciale, sinecurile șmecherașilor, firmele de partid abonate la “programe care ajută economia”, PNDL, de exemplu, pușculița partidelor inventată de Liviu Dragnea pentru a sifona banii publici.
Nu mai vorbim de celelalte cheltuieli ale statului care cresc an de an în nesimțire. Are rost să mai spunem care este calitatea serviciilor pe care le primim în schimbul acestor taxe?
Premierul Marcel Ciolacu a declarat că, din punctul său de vedere, trebuie făcute deduceri la impozitarea muncii pentru a dezvolta servicii.
Iată ce a spus acesta: „În primul rând, aceste impozite nu sunt de anul acesta, aceste impozite şi toată lumea ştie că impozitarea muncii este cea mai mare în România, mai ales impozitarea muncii la veniturile mici. Asta face diferenţa, de fapt, între noi şi Europa. O treime dintre români, în acest moment, sunt plătiţi cu salariul minim pe economie. O reducere a impozitării pentru salariul minim pe economie, aşa cum este în Germania şi în toate ţările civilizate, restul au o impozitare progresivă după anumite praguri, ar duce, de fapt, să mărim de la o treime, să ajungem la jumătate. Este un lucru foarte fragil. Noi am mers cu mărirea salariului minim pe economie şi am venit acum cu salariul minim pe economie în Europa”
