Compania canadiană Gabriel Resources cere statului român despăgubiri de până la 6,6 miliarde USD (30 de miliarde RON) pentru că i-ar fi blocat proiectul minier de la Roșia Montana.
Suma, aproximativ 2% din PIB-ul pe 2023, este de 10 ori mai mare decât estimează statul că ar datora.
Procesul dintre statul român și Gabriel Resources are loc la Tribunalul de Arbitraj al Centrului pentru Soluționarea Litigiilor privind Investițiile (ICSID) de la Washington și a început în 2015.
Litigiul a fost deschis după ce compania canadiană a reclamat că Guvernul României a blocat un proiect de exploatare a aurului din zona Roșia Montană, în județul Alba.
Potrivit unor surse guvernamentale, Executivul se așteaptă să piardă și să fie obligat la plata unor despăgubiri de minimum 2 miliarde de dolari (peste 9 miliarde de lei).
Între timp, în România, doi dintre foștii premieri ale căror decizii au influențat proiectul Roșia Montană – Victor Ponta și Dacian Cioloș – s-au acuzat reciproc cu privire la cine este responsabil de eventuala pierdere a procesului de către statul român.
În ultima zi de mandat a lui Dacian Cioloș, pe 4 ianuarie 2017, Guvernul a cerut UNESCO ca localitatea Roșia Montană să fie inclusă pe lista monumentelor din patrimoniul mondial.
Decizia UNESCO de admitere a solicitării avea să vină patru ani mai târziu, pe 27 iulie 2021.
Dacian Cioloș este criticat însă de fostul premier Victor Ponta, care în trecut a susținut acest proiect. Fostul premier PSD a inițiat legea care permitea Gabriel Resources să exploateze situl de la Roșia Montană. Legea nu a mai intrat în vigoare, deoarece a fost respinsă de Parlament.
„Prin înscrierea Zonei «Roşia Montană» în Lista UNESCO, statul român a împiedicat practic punerea în aplicare a unei licenţe de exploatare emisă tot de statul român”, spune el.
Ponta mai susţine că, fără includerea în UNESCO, compania ar fi pierdut procesul deoarece „nu exista o decizie juridică a statului român prin care se împiedica exploatarea”.
Fostul premier mai spune că autorităţile au întârziat până în 2013 adoptarea unor decizii administrative, însă opoziţia la adresa proiectului, care a fost „iniţial pe motive ecologice, s-a transformat într-una strict politică.”
