Primul război mondial a fost declanșat de dorința puterilor europene de a retrasa granițele continentului.
Germania și Austro-Ungaria aveau un tratat secret semnat cu regatul României dar era vorba despre o alianță defensivă menținută la secret și niciodată ratificată de către regele Carol I. Acest tratat trebuia să ofere siguranță României în privința unui posibil atac venit dinspre Rusia, dar nu avea drept scop desfășurarea de acțiuni militare agresive împotriva altor stat.
România trebuie să ia o decizie: intră în război alături de Germania, stă alături de Franța sau își menține neutralitatea de momente.
Regele Carol I a optat pentru a merge în conflict alături de Germania, însă politicienii adunați pentru a lua această decizie au fost categorici: cei trei milioane de români din Ardeal nu pot fi abandonați.
Iată ce spunea însă Brătianu, figură politică marcantă a acelei perioade:
„Noi cerem ca România să rămână neutră. Tratatul, precum s-a arătat, nu ne obligă, dar chiar dacă ne-ar obliga România nu poate să admită ca aliații săi să dispună de soarte ei fără ca măcar să-și dea oboseala de a o vesti. Austria și Germania au pregătit războiul și l-au declarat. Nu ne-au făcut cinstea măcar să ne comunice intențiile lor. După ce războiul a fost împlinit ne-au cerut să luăm armele alături de ele . Un stat ca al nostru, care în alianță a intrat ca un stat suveran și pe picior de egalitate nu poate fi tratat așa chip. România nu ar putea să ia armele într-un război a cărui cauză este tocmai nimicirea unei națiuni mai mici„.
Iar gestul lui Brătianu a fost unul decisiv și de onoare în fața unui vecin supus unei agresiuni armate care nu avea nici o bază justificativă.
