I se spune „cancel culture”. E fenomenul mondial prin care personalităţi culturale sau ştiinţifice sunt pur şi simplu puse la index, anulate din catalogul figurilor marcante ale istoriei, pentru că au avut opţiuni politice sau de viaţă considerate astăzi incorecte politic. Nu mai contează contextul politic, nu mai contează valoarea operei literare sau ştiinţifice. Să dispară, să uităm de ei! Asta încearcă presa sistemulului să facă cu marele om de cultură Adrian Păunescu.
De ce se tem de Adrian Păunescu?
Se tem de cuvintele și de opera lui. Adrian Păunescu a fost și rămâne mereu pururi un mare poet al neamului ce poate fi pus la dreapta marelui Mihai Eminescu. Cuvintele din operele sale ating pleava ce a pus stăpânire pe țară în ultimii 32 de ani. Cenaclul Flacără a fost un fenomen cultural, lucru ce azi îi lipsește poporului român. Azi îi avem pe Minune, Jador, Salam și Țanca Uraganu, nu mai avem valori naționale.
Acești neomarxiști dirijați de străinătate urăsc tot ce e românesc. Ei doresc să țină țara în incultură și în lipsă de repere morale. Adrian Păunescu a fost un reper pentru generația părinților noștri, iar memoria lui nu trebuie să fie întinată de acești neaveniți infestați de ură.
Versurile poetului Adrian Păunescu înfrigurează gloata ce a pus stăpânire pe România în ultimii 32 de ani
Biografie
Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010 București, România) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.
Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București.
Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet — debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români ai perioadei — și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă care însă l-a închis în cele din urmă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.
Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea.
