Reales duminică pentru un al doilea şi ultim mandat prezidenţial, Emmanuel Macron, 44 de ani, va avea o sarcină dificilă, estimează mai toţi editorialiştii. Intre un absenteism aproape de record şi un scor istoric înregistrat de extrema dreaptă, victoria liderului de la Elysée trebuie relativizată.
„Macron a fost reales într-o ţară fraturată, divizată”. Titlul editorialului din Libération, ziar de centru-stânga care îşi chemase cititorii să voteze cu preşedintele-candidat, ilustrează un sentiment larg răspândit. „Şeful statului nu trebuie să interpreteze greşit semnificaţia victoriei sale. El trebuie să le mulţumească francezilor care şi-au demonstrat maturitatea politică, mobilizându-se pentru a refuza himerele populismului de extremă dreaptă.
Astfel, Macron trebuie să înţeleagă că nu atât proiectul sau persoana sa au cântărit în această victorie cât tresărirea democratică a concetăţenilor săi care au vrut să salveze esenţialul. Acest esenţial este însă mai fragil ca niciodată. Franţa o duce rău. Ţara a trăit crize inedite de-a lungul mandatului lui Macron: crize naţionale precum cea a vestelor galbene şi crize mondiale precum cea sanitară. Toate acestea au lăsat urme democratice, economice, sociale şi psihologice. Reducerea acestor multiple fracturi ar trebui să-l mobilizeze în al doilea său mandat pe preşedintele reales” e de părere Libération.
Ziar care îi sugerează victoriosului să se apuce de trei şantiere prioritare.
In primul rând, cel democratic. „Rata absenteismului – peste 28%, nu departe de recordul de 31 de procente înregistrat acum 5 decenii – este simbolul unei fragilităţi democratice vechi dar mai îngrijorătoare ca niciodată”.
Al doilea şantier de care ar trebui să se apuce Emmanuel Macron, în viziunea ziarului Libération, este cel social. „Marine Le Pen a insistat în timpul campaniei pe puterea de cumpărare. Războiul din Ucraina va impacta şi mai mult preţurile deci inflaţia şi în cele din urmă situaţia celor mai modeşti. Macron va trebui să ne convingă că nu este preşedintele celor bogaţi şi al Franţei care crede în viitor ci mai ales al celor care au senzaţia că sunt lăsaţi deoparte”.
In fine, al treilea şantier al lui Macron ar urma să fie ecologia, „marea decepţie a primului mandat al preşedintelui reales.”
Le Figaro, cotidian conservator, a ales să-şi titreze editorialul „Şi acum, să trecem la treabă”.
Semnatarul articolulul, în speţă directorul redacţiilor, constată că „Emmanuel Macron şi-a făcut o intrare triumfătoare în clubul retrâns al preşedinţilor francezi realeşi pentru un al doilea mandat. Performanţa nu este modestă dacă nu uităm că mandatul lui Macron a fost marcat de vestele galbene, de indendiul de la catedrala Notre-Dame, de asasinarea lui Samuel Paty, de criza Covid, de războiul din Ucraina, şamd.
Preşedintele reales pare să aibă toate cărţile în mână pentru a obţine o victorie şi la legislativele din iunie.
Partidul său îi datorează totul, amicii săi nu există decât prin el, Macron poate alege ce premier vrea şi să numească pe cine doreşte în guvern. Pe scurt, nu a fost niciodată atât de puternic. Doar în aparenţă însă” avertizează Le Figaro. Ziar care e de părere că de fapt „statuia de marmură a lui Macron are picioare de lut, nu a fost niciodată atât de vulnerabilă. Putem fii totodată legitimi şi fragili. Emmanuel Macron nu a fost adus la putere de vreun elan popular. El nu se poate lăuda că oamenii au aderat în majoritate la programul sau persoana sa. Baza sa politică este îngustă.
Sprijinul din partea unora precum Sarkozy sau Hollande nu trebuie să ne dea iluzii. Franţa lui Macron, prin omogeneitatea sa socială, schiţează portretul unei ţări mai fracturate ca niciodată” e de părere Le Figaro.
In finalul editorialului său, cotidianul conservator îi sugerează realesului o serie de direcţii înspre care să se îndrepte. „Franţa are nevoie de curaj pentru a-şi pune în ordine finanţele publice şi să reformeze statul. Franţa are nevoie de îndrăzneală ca să-şi reconstruiască şcoala şi spitalul. Franţa are nevoie de imaginaţie pentru a recuceri poporul care nu se mai recunoaşte în funcţionarea instituţiilor. Franţa are nevoie de determinare ca să restabilească securitatea, să combată comunitarismul islamic şi imigraţia necontrolată”.
Le Monde, ziarul de referinţă din Franţa, e de părere că „ce-i mai greu de abia acum începe pentru Emmanuel Macron.
Condiţiile victoriei acestuia nu incită la triumfalism. In primul rând din cauza ratei foarte ridicate a absenteismului. Apoi, din cauza scorului extremei drepte. Fiica lui Jean-Marie Le Pen depăşeşte pentru prima dată pragul simbolic al celor 40% din sufragii.
Un eşec pentru Emmanuel Macron întrucât acesta îşi propusese, după victoria de acum 5 ani, să facă în aşa fel încât francezii să nu mai aibă niciun motiv să voteze cu extremele. In fapt, blocul contestatar format de extrema dreaptă a lui Le Pen, de stânga radicală a lui Jean-Luc Mélenchon şi de absenteişti nu a fost niciodată atât de puternic”, conchide le Monde.
