Antiromânii supărați că AUR a cerut ca denumirea unei străzi din Galați să fie: „Martirii de la Fântâna Albă” și nu „Eroii Ucrainei”.
Spun vânzătorii de țară de la G4media.RO cum că acest lucru ar fi un semn de extremism.
Argumentația AUR Galați este una logică: să ne apărăm nouă eroii și istoria, să nu fim ipocriți.
Iată mesajul publicat de AUR Galați:
Vrem strada „Martirii de la Fântâna Albă”, nu „Eroii Ucrainei”!
Filiala AUR Galați a luat la cunoștință, cu surprindere, despre propunerea unui partid local de a redenumi o stradă din oraș „Strada Eroii Ucrainei”.
Considerăm atât inoportună, cât si neîntemeiată o astfel de acțiune.
Numele unei străzi se alege pe o perioadă lungă de timp si în baza unei argumentări temeinice, nicidecum ca să îi copiem pe alții, sau dintr-un amestec de oportunism si ipocrizie.
Cu toate acestea, propunerea celor de la partidul local nu este în întregime proastă.
Astfel, nu e deloc rău să schimbăm numele unei străzi care amintește de anii comunismului.
De asemenea, e o idee buna să păstrăm vie amintirea legăturii organice pe care o avem cu Ucraina, sau măcar cu teritoriile românești, aflate astăzi în Ucraina.
De aceea, AUR Galați vine cu o propunere alternativă.
Astăzi se împlinesc 81 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, un eveniment tragic, prea puțin cunoscut. Peste 3000 de români din nordul Bucovinei (astăzi Ucraina) au fost atunci masacrați de grănicerii sovietici, când încercau să se refugieze în România.
AUR Galați propune ca Strada Muncii Voluntare sa fie redenumită „Strada Martirilor de la Fântâna Albă”.
Ar fi un gest firesc și oportun. Ar fi un mesaj că nu uităm trecutul, nici lupta, nici sacrificiul și nici idealurile înaintașilor noștri.
*
Informații despre Masacrul de la Fântâna Albă:
În urma cu 81 de ani, pe 1 aprilie 1941, peste 3000 de români din nordul Bucovinei, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au fost uciși de grănicerii sovietici la Fântâna Albă, când încercau să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Tragicul episod din istoria națională este numit și „Katyn-ul românesc”.
NKVD-ul lansase zvonuri conform cărora grănicerii sovietici i-ar fi lăsat pe mai mulți români să treacă granița în România. Un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloană pașnică de mii de persoane care se îndreptau spre granița sovieto-română. Nord-bucovinenii purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină. Soldații sovietici, ascunși în pădure, au tras în ei în rafale, în poiana Varnița, la 3 km de granița română.
Cei care au supraviețuit, au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul. Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. În locul în care a avut loc masacrul a fost ridicat un Memorial.
Astăzi ne amintim jertfa miilor de români care-au pierit acolo. Dumnezeu să-i odihnească!
Încheiem acest text, nu așa cum e la modă astăzi și nici așa cum a încheiat mesajul partidul local, ci cu un hotărât:
Cinste României!
