„Un cetăţean pe numele său din buletin, Alexandru Muraru, duce de mai mult timp o cruciadă împotriva un partid parlamentar, Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR).
Cruciadele împotriva cuiva şi împotriva a ceva nu sînt o noutate în postdecembrism. Împotriva lui Ceauşescu Mortul, la sfîrşitul lui 1989 şi începutul lui 1990, s-a dus o crîncenă cruciadă, încununată de imbecilitatea presei comuniste năpîrlite în presă anticomunistă de a scrie numele Ceauşescu cu c mic. În cel de-al doilea tur al prezidenţialelor din 2000, Corneliu Vadim Tudor a fost ţinta unei cruciade hăulitoare. Mai ceva decît în Cruciada cruciadă, unde doar cei aleşi participau, la cea împotriva lui Corneliu Vadim Tudor a participat întreaga Presă autohtonă, pînă atunci despărţită în de Dreapta şi de Stînga. Inutil să mai amintesc aici cruciada împotriva lui Liviu Dragnea, în cadrul căreia s-au remarcat Derbedeii de Dreapta, astăzi dispăruţi, înlocuiţi de derbedeii de Stânga. Au fost cruciade şi împotriva unor partide; împotriva FSN în 1990 şi 1996, împotriva PSD între 2017 şi 2019.
Pînă aici nimic deosebit în cruciada pe care o duce de ceva vreme cetăţeanul pe numele său din buletin Alexandru Muraru.
Prima deosebire – în cazul cetăţeanului Alexandru Muraru – stă în faptul că autorul vrea să ne convingă pe noi toţi, românii, vrea să convingă autorităţile, vrea să convingă puterile partenere că Alianţa pentru Unirea Românilor este un partid antisemit. Şi dacă e partid antisemit, cetăţeanul pe numele său din buletin Alexandru Muraru pe post de cruciat şi-a propus să scoată în afara legii acest partid.
Acuzaţia de antisemitism este una dintre cele mai delicate din istoria postdecembristă, ba chiar şi din istoria României. Ea are multe note comune cu acuzaţia de trădător de patrie, cu acuzaţia de vîndut străinătăţii, ca şi cu acuzaţia de duşman de clasă:
Trebuie un anumit efort intelectual de a disocia între ce este antisemitism autentic şi ce este presupus antisemitism. A aprecia pe Octavian Goga ca poet nu e antisemitism. Chiar dacă omul politic a fost antisemit. A fi antisemit apreciindu-l pe Goga e dacă-l lauzi public pentru actele sale antisemite. Ceva gen, bine le-a făcut!
Acuzaţia e delicată şi pentru că, la fel ca în cazul acuzaţiei de duşman de clasă, la fel ca în cazul acuzaţiei de trădător de neam, acuzaţia de antisemitism e folosită în bătăliile dintre politicieni, în bătăliile dintre jurnalişti, ba chiar şi în bătăliile dintre scriitori, pentru a îngenunchea adversarul cu arme deloc curate.
Asta ar fi prima deosebire.
A doua şi cea mai importantă este faptul că Alexandru Moraru nu este un cetăţean oarecare. CV-ul său ni-l arată ca un cetăţean multilateral dezvoltat al României regimului Klaus Iohannis.
Alexandru Muraru e:
Parlamentar PNL
Membru al Comisiei de Control al SRI în Parlamentul României
Membru onorific al boardului Asociaţiei pentru patrimoniul Regal Peleş.
Autorul a două cărţi despre Regele Mihai.
În fiecare din aceste ipostaze, dacă ar pleda pentru scoaterea în afara legii a unui partid parlamentar pe motiv că e antisemit, Alexandru Muraru n-ar merita atenţia noastră.
Nenorocirea e că Alexandru Muraru duce o Cruciadă pentru desemnarea oficială a AUR ca partid antisemit şi prin aceasta ca partid care trebuie scos în afara Legii în postura de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, funcţie înfiinţată special în 28 ianuarie 2021, de Florin Cîţu, pentru a-i fi dată lui Alexandru Muraru.
Istoria României ne arată că una dintre principalele pericole întruchipate de o funcţie în stat e tentaţia celui care o ocupă de a profita de ea pentru a-şi face de cap.
Poliţistul poate profita de pistolul din dotare pentru a împuşca pe amantul nevestei.
SRI-istul poate profita de funcţia sa pentru urmări ilegal un vecin duşman.
Abuzul în funcţie e una dintre cele mai grave infracţiuni în statul de drept.
Pentru contracararea lui statul de drept şi-a creat instrumentele adecvate:
De la veghea presei pînă la intervenţia organismelor de control menită să combată abuzurile în funcţie.
Nimic din toate acestea nu se întîmplă în cazul funcţiei îndeplinite de Alexandru Muraru.
Toate intervenţiile sale din presă – de la interviuri slugarnice pînă la Comunicate – sînt făcute ca Înalt Reprezentant al Guvernului României. Şi toate intervenţiile sale sînt un uriaş efort de a găsi în tot ce face AUR dovada că e antisemit.
Nu numai AUR e ţintit.
Toţi cei care-l supără pe Alexandru Muraru sînt imediat acuzaţi de a fi antisemiţi.
Acuzaţi nu de cetăţeanul, nu de parlamentarul Alexandru Muraru, ci de Înaltul funcţionar guvernamental.
Pentru a scoate AUR în afara Legii, Alexandru Muraru e în stare de orice mizerie.
Cum s-a întîmplat în cazul de acum o lună cu aşa-zisul atac antisemit la adresa actriţei Maia Morgenstern.
Pe 27 martie 2021, actriţa Maia Morgenstern a postat pe Facebook un e-mail primit pe adresa Teatrului de la cineva care semna Andrei Ilarie. Potrivit actriţei era ameninţată cu moarea tocmai de Paştele evreiesc. Ameninţarea cu moartea nu e un lucru ieşit din comun în România lipsită de spitale de Psihiatrie şi prin urmare cu mulţi nebuni lăsaţi în libertate. Luarea în serios a unei ameninţări cu moartea depinde şi de minimele posibilităţi ca ameninţarea să fie pusă în aplicare. Cea din e-mailul primit de Maia Morgenstern nu lăsa o clipă impresia că autorul şi-ar fi putut pune în aplicarea ameninţarea. Numitul Andrei Ilarie anunţa c-o va jupui de vie pe distinsa actriţă, că-i va viola fata, că va omorî fiecare actor, că va da foc la teatru.
Nici o unitate de comando n-ar fi reuşit aceste lucruri pentru care ar fi fost nevoie de butoaie de benzină şi de un arsenal militar, d-apoi un singur ins şi acela analfabet, aşa cum dezvăluia textul.
Ameninţarea era justificată de autor prin faptul că Maia Morgenstern era evreică. Mesajul era semnat Din partea AUR. Numai şi pentru aceasta textul n-ar fi trebuit luat în serios. Ce fan al unui partid şi-ar fi permis să pună partidul într-o astfel de postură nu numai compromiţătoare, dar şi riscantă din punct de vedere legal? Analfabetismul manifest al textului, delirul ameninţărilor, atribuirea abjecţiei unui partid parlamentar sugerau din start două explicaţii:
- Diversiune primitivă pusă la cale împotriva AUR pe fondul unei campanii duse de Alexandru Muraru pentru a eticheta acest partid de antisemit.
- O iniţiativă a unui tip care nu-şi luase pastilele la timp.
O ameninţare cu moartea, chiar dacă delirantă, trebuie luată în seamă de autorităţi.
Pînă cînd autorităţile descoperă dacă e vorba de ceva serios sau de o acţiune a unui ins care ar fi trebuit de mult internat în Pavilionul de nebuni furioşi, politicienilor nu le e permis să se pronunţe.
Cu toate acestea Alexandru Muraru se pronunţă.
El acuză imediat, fără a mai aştepta rezultatele investigaţiei poliţieneşti, partidul parlamentar AUR de a fi în spatele acestui atac antisemit de o rară violenţă.
Cu mijloace care ne scapă şi care spun că în spatele său e un personaj mult mai puternic în statul român, el reuşeşte să transforme momentul de delir într-un moment de antisemitism al României.
Camera Deputaţilor se întruneşte pentru a adopta o Declaraţie în care ameninţările primite de Maia Morgenstern sînt condamnate ca exprimînd o tendinţă antisemită periculoasă în România lui 2021.
Luni, 29 martie 2021, Parchetul de pe lîngă judecătoria sectorului 1 anunţă că autorul e-mailului a fost descoperit şi reţinut. Deoarece persoana era din sectorul 3, Parchetul de pe lîngă judecătoria sectorului 3 preia cauza. La anchetă Fiorosul vine cu maică-sa! Procurorul care a preluat dosarul cere judecătorilor doar control judiciar pentru autor. Arestul preventiv e cerut de procuror şi pentru a preîntîmpina posibilitatea ca autorul unei infracţiuni cu violenţă să comită alte infracţiuni de acest gen dacă e lăsat în libertate. Lăsare în libertate a celui care trimisese Mesajul arată fără nici un dubiu că procurorul a considerat că el nu reprezintă nici un pericol. Nici pentru Maia Morgenstern, nici pentru alţii. Acest fapt elimină din întreaga tărăşenie semnificaţia de antisemitism. Antisemitismul se referă la o persoană care comite un gest antisemit în deplină cunoştinţă de cauză şi nu la una cu afecţiuni psihice. Cu toate acestea ar fi fost normal ca opinia publică să afle mai multe amănunte despre acest caz care a produs un cutremur pe scena publică a ţării. Numele autorului n-a fost dat publicităţii nici acum, la o lună de la Scandalul prin care România devenea antisemită. Deşi a trecut o lună, nu mai ştim nimic despre anchetă, despre autor, ce mobil l-a însufleţit şi despre legătura cu AUR.
Tăcerea autorităţilor ne spune că totul a fost dacă nu o Diversiune, atunci măcar un fîs.
Ar fi fost normal ca Maia Morgenstern să recunoască public faptul că s-a înşelat dînd gestului semnificaţia unui act antisemit. Sau, dacă ar fi considerat că ameninţarea era reală, să protesteze împotriva deciziei procurorului şi să ceară autorităţilor protecţie. Nu de alta, dar cel care voia s-o omoare, să-i violeze fiica, să dea foc la Teatru, să-i omoare pe toţi actorii era liber!
Mai Morgenstern n-a făcut asta.
Nu e treaba noastră să-i cerem un gest normal în cazul unei personalităţi ca ea.
E însă treaba noastră să-i cerem lui Alexandru Muraru să adreseze scuze AUR şi românilor. Nu de alta, dar Alexandru Muraru e ditamai demnitarul statului român.
Întreaga campanie prin care gestul unui nebun a fost semnificat ca expresia unei recrudescenţe a antisemitismului în România regimului Iohannis a fost dusă în numele Guvernului român.
Alexandru Muraru n-a făcut asta.
Ba mai mult el continuă să prezinte cazul drept un moment de antisemitism al poporului român, antisemitism care şi-ar fi găsit expresia – potrivit lui – şi în intrarea în Parlament a unui partid care ar trebui scos în afara legii, pentru că e printre altele la originea atacului antisemit împotriva Maiei Morgenstern.
Cruciada pentru a scoate în afara legii un partid parlamentar sub acuzaţia de antisemitism e dusă de Alexandru Muraru ca reprezentant al Guvernului României.
Indiscutabil, această Cruciadă, dusă cu mijloace necinstite, e un grav abuz în funcţie. Ea angajează Guvernul României. De cînd a fost numit în funcţie, Alexandru Muraru a lansat zeci de acuzaţii de antisemitism nu numai împotriva AUR, ci şi împotriva unor politicieni, jurnalişti, academicieni. Toţi duşmani de-ai lui sau de-ai PNL. A fost ţinta acestor acuzaţii aberante pînă şi preşedintele Academiei Române.
Nu ştiu pînă acum ca premierul să se fi delimitat de această Cruciadă care angajează oficial Guvernul României într-o aventură avînd drept rezultat făurirea în lume a imaginii de ţară antisemită. O ţară în care a fost votat un partid antisemit. O ţară în care directoarea Teatrului Evreiesc de Stat e ameninţată cu moartea pentru că e evreică. O ţară în care se cultivă din trecut fascişti notorii.
Dacă această Cruciadă ar aparţine parlamentarului, membrului în Comisia SRI, cetăţeanului Alexandru Muraru , n-ar fi nici o problemă, deşi o replică în spaţiul public s-ar impune.
Cruciada aparţine însă Guvernului României.
Am trăit s-o văd şi pe asta:
Guvernul unei ţări democratice luptă pentru scoaterea unui partid parlamentar în afara legii sub acuzaţia absurdă de antisemitism!
Riscînd să arunce asupra întregii ţări blamul de antisemitism!”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
