Nu doar oamenii, ci și partidele pot îmbătrâni urât. Cine ar fi crezut că mândrul partid liberal, făuritorul României moderne, al României Mari, va ajunge azi un simplu apendice al unui președinte care a încetat de mult să mai guverneze în spiritul Constituției și conduce țara ca pe o satrapie personală?
Cine ar fi bănuit măcar că liberalii, care altădată înfruntau regi și dictatori, care își jertfeau chiar viața pentru ideile liberale, se pot transforma în anul de grație 2021 dintr-un partid național în organul prin care Iohannis micționează de sus pe țară, într-o turmă de oi obediente, care behăie orice le dictează ciobanul de la Cotroceni?
Nici măcar Caragiale, în comediile lui, nu ar fi putut crea scene de un penibil mai grețos decât cele pe care le-am putut vedea în ultimele zile. Cu nici o săptămână în urmă, conducerea PNL vota în unanimitate ca premierul Cîțu să fie „catindatul” partidului pentru funcția de prim-ministru.
A fost de ajuns să-și arunce Iohannis iar pardesiul și să se stropșească la ei, pentru ca vajnicii lideri liberali să-și înghită cuvintele și să anunțe că-l votează, tot în unanimitate, desigur, pe generalul Ciucă. De Cîțu n-a mai adus nimeni vorba, de parcă nici n-ar fi existat. Odată intrat în dizgrația prezidențială, el a încetat, practic, să mai existe, cum se întâmpla pe vremea sultanilor și a altor despoți orientali.
Ieri, Iohannis a reușit ceea ce nu credeam că va mai fi posibil vreodată în România: să reinstaureze dictatura unui singur om într-un simulacru de democrație. Și nu i-a fost greu să o facă, de vreme ce zornăitul miliardelor pe care urmează să le primim de la Uniunea Europeană i-a convins și pe liberali, și pe pesediști, să-și dea mâna peste țară și să accepte dictatul lui Iohannis.
România nu mai este o democrație, ci o oligarhie unde există, de o parte, membrii de Partid (PNL și PSD), și de partea opusă ceilalți 18 sau 19 milioane de români care muncesc și plătesc taxe doar ca să aibă Iohanis și slugile lui ce toca.
