Ministrul Apărării propune un nou program de stagiu militar voluntar. Solda? 3.000 de lei pe lună. Frontul? Din ce în ce mai aproape.
Într-o Românie în care salariul minim net abia depășește 2.000 de lei, iar inflația a erodat orice urmă de stabilitate, Guvernul și o parte din opoziție consideră că soluția pentru „coeziune națională” este… întoarcerea în cazarmă.
Deputatul USR Ionuț Moșteanu a susținut recent introducerea serviciului militar voluntar cu durata de patru luni, cu o indemnizație lunară de 3.000 de lei. Această „compensare” ar urma să atragă tinerii într-un program de instruire militară de bază, în contextul tensiunilor internaționale și al presiunilor tot mai mari din partea NATO privind capacitatea de mobilizare a țărilor membre.
Naționalism voluntar cu buget auster
Moșteanu a justificat inițiativa prin nevoia de a „ne cunoaște unii pe alții” și de a „fi pregătiți” pentru ce poate urma. Dar ce nu spune inițiatorul este că suma propusă este departe de a reflecta riscurile reale ale unei eventuale mobilizări sau participări în teatre de operațiuni.
Cei 3.000 de lei nu acoperă nici chiria în București, nici ratele pentru o garsonieră, dar ar trebui să motiveze un tânăr să accepte posibilitatea de a deveni carne de tun — fie într-un context de escaladare regională, fie ca efect al unei noi doctrine de apărare „activă”.
3.000 de lei – simbolism sau insultă?
Pentru comparație:
- Un polițist local câștigă peste 4.500 lei net, fără riscuri militare.
- Un parlamentar (inclusiv Moșteanu) are un venit lunar total de peste 20.000 lei.
- În statele occidentale, soldații voluntari sunt plătiți cu peste 2.000 euro/lună + facilități.
În acest context, propunerea pare nu doar simbolică, ci și insultătoare pentru ideea de apărare națională: un experiment ieftin în care viața, riscul și patriotismul sunt evaluate la preț de menajeră cu jumătate de normă.
Românii – pregătiți pentru armată, dar cu stomacul gol
Inițiativa are, de fapt, un substrat mai larg: mobilizarea opiniei publice în direcția reintroducerii treptate a serviciului militar obligatoriu, dar ambalat inițial într-o formă voluntară și compensată.
Însă societatea românească – polarizată, sărăcită și profund neîncrezătoare în instituțiile statului – nu pare dispusă să mărșăluiască la comanda unei clase politice care:
- fuge de răspundere,
- prosperă în timp ce cere sacrificii,
- și transformă concepte grele ca „patriotismul” în proiecte pilot pe buget de austeritate.
3.000 de lei pentru o lună de instrucție militară nu înseamnă nici reconstrucția armatei, nici pregătirea populației, nici un plan serios de apărare. Înseamnă doar că în România lui 2025, curajul, riscul și sângele se evaluează contabil, în lei — iar cei care nu semnează ordinul de mobilizare vor da like la poza ta în uniformă, de pe telefonul lor, în siguranță.
