Raiul poartă și un alt nume : Mănăstirea Suzana

Mănăstirea Suzana este situată într-un cadru natural de vis, într-o poiană de pe Valea Teleajenului și este, de secole, unul din punctele de reper ale spiritualitătii din Prahova. Aici, unde pană și animalele păstrează tăcerea, Liviu Rebreanu ar fi scris aici românul „Ion“.

Localizată pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Vălenii de Munte și 14 kilometri de Măneciu, într-un cadru natural de vis, mănăstirea de maici Suzana impresionează, în primul rând, prin liniștea pe care o degajă și care îi uimește de fiecare dată pe vizitatori, dar și prin istoria bogată care a transformat-o într-un punct de reper al spiritualitătii românești.

Alexandru Vlahută scria, în 1908, că „este asezată într-o poiană frumoasă, pe o frunte de dâmb, sub care se asvarl în Teleajen parăul Stânca din dreaptă și Epurasul din stânga. Acestea unindu-se în față mănăstirii, alcătuiesc aici o cruce de unde pornesc la vale într-un singur curs“.

Frumusețea zonei a fost cea care a determinat-o, în 1740, și pe Suzana Arsicu, o credincioasă din Săcele-Brașov, să ridice în poiană o biserică din lemn, inconjurată de chilii. „Schitul Susana“, unde ctitoră a fost prima staretă a locului, a primit că ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae.

Există o povestioară foarte interesantă care spune că , după ce, timp de un secol, Sfântul Nicolae protejase lăcasul de rugăciune, ctitorii au decis să aleagă un alt sfânt protector, cu prilejul noii construcții. În ziua sfințirii, după cum arată un document găsit în bibliotecă mănăstirii „din curatul senin un mic nor se ivesce pe cer, și în cel mai scurt timp se măresce acoperand vezduhul, și incărcat peste măsură varsă asupra monastirei siroe de apă nesecat; râurile se varsă numai de cât și furiose es din matcă lor. Teleajenul, turbat și plin de spume inundează văile ducând cu el în vale tot ce intalnesce în cale, surpând malurile, dăramand copaci și rostogolind stâncile!“. Autoritătile, delegații și clerul prezent, venit pentru serbarea schimbării hramului au fost cuprinși din toate părtile de puhoaie, și-au pierdut veșmintele, cărtile și toate mirodeniile sfinte necesare pentru sfințirea bisericii. Că prin minune, ei au scăpat teferi, și au hotărat ca hramul bisericii să rămană, în continuare, „Sfantul Nicolae“.

Astăzi, la Mănăstirea Suzana vieţuiesc 44 de călugăriţe. O parte duc „viaţă de sine“ (o maică sau două mai vârstnice şi încă altele mai mici, zise surori, şi uceniţe, adică cele ce urmează să fie surori, conlocuiesc şi se gospodăresc ca într-o familie), iar o parte – „viaţă de obşte“, comună. Numirea ca stareţă, în urmă cu aproximativ un an, a maicii Arsenia Stan, a adus cu sine şi dorinţa ca monahiile să ducă „viaţă de obşte“.„Scopul pentru care am venit la mănăstire este mântuirea. Viaţa de obşte înseamnă comuniune, înveţi să dai, din preaplinul tău, şi celui de lângă tine, care poate are mai puţin. Învăţând să oferi şi să primeşti, ego-ul fiecăruia dintre noi se diminuează şi aşa reuşim să fim mai plăcuţi lui Dumnezeu. Trebuie să fim uniţi, să întărim zidurile credinţei noastre, pentru că vremurile sunt cum sunt, iar noi trebuie să fim pregătiţi“, a spus maica Arsenia.La mănăstirea de pe valea Teleajenului, cam jumătate dintre călugăriţe sunt „monahii“ (au canonul obişnuit şi ţin posturile obişnuit) şi jumătate „rasofore“ (nu depun toate jurămintele şi nu au voie să poarte „paraman“). Demult, au existat şi schimnice.Chiliile maicilor, 26 la număr, sunt clădite de rude apropiate sau din ajutorul oferit de credincioşi. O parte din aceste locuinţe se află în curtea ansamblului mănăstiresc, pe care îl împrejmuiesc roată, de jur-împrejur. Restul chiliilor se află în afara zidurilor mănăstirii şi toate, adunate, au aspectul unui cătun de munte, bine închegat. Când maicile bătrâne mor, casele trec de la sine în stăpânirea maicilor tinere cu care au conlocuit şi care le-au îngrijit.

Este un loc de poveste, cu amintiri, istorie, spiritualitate şi o zestre de cultură.Nu-ţi explici cum, dar, la plecare, după ce închizi în urma ta poarta din lemn a mănăstirii şi îţi porţi paşii, de-acum străini, prin lume, te încearcă, fără voia ta, aşa, un dor de… veşnicie.

Raiul poartă și un alt nume : Mănăstirea Suzana