Putea România lui Antonescu să blocheze armata rusă pe linia Carpați – Siret?

Istoria nu se poate scrie cu dacă, însă oamenii au dreptul să își pună întrebări cu privire la consecințele probabile ale unor acțiuni istorice.

Pe 23 august 1944 mareșalul Ion Victor Antonescu avea să fie arestat la ordinul regelui Mihai, cel care conducea formal România, dar în umbra unui complot din care au făcut parte atât reprezentanții ai partidelor democratice cât și ai partidului comunist român.

Regele Mihai I avea să fie ulterior recompensat de către Stalin cu cel mai ridicat ordin ce putea să fie oferit de către URSS.

Pe 23 august 1944 trupele ruse avansau deja spre Europa, trecând dincolo de granițele stabilite ale României în anul 1940. Să nu uităm că în 1940 Basarabia fusese anexată de URSS, Cadrilaterul de către Bulgaria și jumătatea de nord a Ardealului de către Ungaria. Vinovate de aceste pierdere teritoriale erau în egală măsură Germania nazistă și Rusia sovietică.

Scopul declarat al arestării a fost acela de a încheia cu orice preț cumplitul război. În 1941 România trecea Prutul pentru eliberarea Basarabiei, pentru ca ulterior să ajungă până aproape de Moscova. Alianța de conjunctură cu Germania nazistă viza eliberarea teritoriilor ocupate în 1940.

Ca să putem răspunde la întrebarea din titlul trebuie însă să înțelegem contextul general

În iunie armata americană deja debarcase în Normandia și era în drum rapid spre Berlin, iar armata germană se afla în retragere de pe frontul de est în vederea regrupării pe o linie geografică mai favorabilă. Bătălia era una dură și se ducea pe două fronturi.

Atât americanii cât și rușii erau interesați să ocupe cât mai mult din teritoriul european, sau să îl elibereze, depinde din ce parte a problemei privești.

Pe frontul de vest opoziția germană în fața americanilor era una de fațadă, ușoară. Majoritatea ofițerilor germani știau că războiul s-a sfârșit, se mai punea doar problema: este de preferat o capitulare în fața lumii occidentale democratice sau în fața Rusiei lui Stalin. Războiul era unul evident.

La 23 august 1944 armata română viza implimentarea unui plan bine pus la punct și care urmărea stabilirea unui front pe linia Siret-Carpați. Experiența din primul război mondial dovedise că lupta până la final poate avea sorți de izbândă și că bătălia pe pământul românesc nu este una deloc ușoară.

Să nu uităm că avansul rapid al armatei sovietice s-a produs într-un teritoriu care îi era favorabil și pe care îl cunoștea,

 » Citește întreg articolul în magazinul istoric 1859.EU